Prima Împărtăşanie nu este în spiritul tradiţiei Eparhiei de Newton
13.02.2012, Newton (Catholica) - „Clerici şi chiar şi laici din Eparhia noastră” – e vorba de Eparhia greco-catolică melchită de Newton, Statele Unite ale Americii – „mi-au atras atenţia că unele parohii au reinstituit sau nu au încetat niciodată practica Bisericii latine a ‘Primei Împărtăşanii’ şi/sau a ceremoniilor de imitare intitulate ‘Împărtăşania Solemnă’. Mi s-a cerut să clarific astfel de practici, pentru ca să existe uniformitate în Eparhia.” Astfel începe o scrisoare pastorală semnată de PS Nicholas James Samra la 27 ianuarie a.c. Episcopul greco-catolic melchit a servit Eparhia de Newton ca auxiliar din 1989, fiind Episcop eparhial de anul trecut.
În pastorala sa, PS Nicholas tratează o problemă comună Bisericilor de rit răsăritean, care, cu diferenţe în practică, la nivel teoretic acordă, împreună cu Botezul, şi Mirul şi Euharistia, numite tocmai Sacramentele iniţierii creştine. Aceasta ridică o problemă: când copiii ajung la vârsta „priceperii”, ceea ce fac ei se mai poate numi Primă Împărtăşanie? Este de fapt a doua şi tocmai de aceea şi la noi, în România, mulţi folosesc expresia de „Prima Împărtăşanie Solemnă”, făcută după un parcurs de pregătire de câteva întâlniri/luni, parcurs ce vizează primirea Sacramentului Spovezii şi a Sacramentului Euharistiei. „A fost un obicei încă din anii 1970 în Eparhia noastră să împărtăşim copiii după Botez şi Miruire, şi subliniez din nou că aceasta este tradiţia noastră şi aşa trebuie făcut”, continuă Episcopul de Newton. „Copiii continuă să primească Euharistia ori de câte ori sunt aduşi de părinţii lor. Părinţii trebuie să fie instruiţi în această tradiţie în timpul catehezelor pre-baptismale ce trebuie să se desfăşoare în fiecare parohie.”
„În 1967, Sinodul nostru patriarhal a restabilit administrarea Euharistiei copiilor în răspuns la decretul Conciliului Vatican II despre Bisericile Răsăritene. Sinodul a recunoscut legitimitatea întoarcerii la această disciplină străveche.” În documentul despre „Regulile generale pentru administrarea Sacramentelor Iniţierii Creştine”, promulgat la 12 octombrie 1981 de Arhiepiscopul Joseph Tawil – pentru Eparhia de Newton – se spune: „În mod evident ‘Prima Împărtăşanie’ şi imitările ei sunt în afara obiceiurilor Bisericilor din tradiţia noastră şi trebuie să fie abandonate acolo unde sunt încă practicate. […] Este responsabilitatea păstorilor să comunice aceste lucruri întregii parohii, în special acolo unde este practicată forma latină a Primei Împărtăşanii, şi să ofere copiilor pregătirea necesară atunci când ajung la vârsta discernământului.”
„Mai mult, Congregaţia pentru Bisericile Răsăritene, la 6 ianuarie 1996, a promulgat Instrucţiunea pentru Aplicarea Normelor Liturgice ale Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene. Este clar în acest excelent document – în fapt unul dintre cele mai bune documente ce vin de la Roma despre tradiţiile răsăritene – că Bisericile Răsăritene trebuie să facă eforturi mari de de-latinizare şi de întoarcere la propriile tradiţii. Se spune că unele Biserici Răsăritene au amânat Prima Împărtăşanie până la vârsta de şcoală a copiilor (aproximativ şapte ani): ‘Va fi sarcina autorităţilor competente să adopte măsuri potrivite pentru întoarcerea la practica anterioară şi să elaboreze norme ce sunt mai conforme propriei tradiţii’. Eparhia de Newton, sub competenţa Episcopului ei, s-a întors la tradiţie cu mult timp înainte să dea Roma instrucţiunea […] cu aproape 40 de ani. Nu este nevoie şi nici nu există motiv să revenim, să continuăm sau să reinstituim o tradiţie latină. Cred că Roma a fost foarte conştientă de Regulile fixate de Arhiepiscopul Joseph, folosind chiar unele dintre expresiile sale.”
Prevăzând că vor exista obiecţii la scrisoarea sa pastorală, PS Nicholas spune: „Unii vor obiecta că cei mici vor fi lipsiţi de un lucru important din vieţile lor. Aş spune că ceremonia de ‘Primă Împărtăşanie’ nu este o problemă a copilului ci a adultului. Am fost martor în cei 42 de ani de preoţie şi 23 de episcopat cum copiii care primesc Euharistia de mici, educaţi cum se cuvine de părinţii lor, au o bună înţelegere a faptului că îl primesc pe Isus! Adulţii cred că este drăguţ cum îi îmbracă pe copii, că au un motiv de daruri şi de petrecere. Îmbrăcaţi-i cum se cuvine în fiecare duminică şi aduceţi-i la biserică la marea ‘petrecere’ a Euharistiei.” În fine, la final vine şi cu anumite sugestii concrete, între care cateheza pre-baptismală şi în general cateheza adulţilor sunt puternic subliniate. Cât priveşte o sărbătoare a copiilor, sugerează duminica de după încheierea ciclului şcolar, când după Liturghie se poate organiza un moment festiv, cu cateheză, jocuri, activităţi, chiar şi procesiune.
Mi se pare ca titlul este putin peiorativ la adresa Episcopului, mai ales ca dansul nu a zis ca nu are ce cauta… ci a explicat ca aceasta practica este straina rasaritului si ca Sacramentul Euharistiei este dat oricum alaturi de cel al Botezului si al Mirului!
Disciplina liturgică a ritului latin din Biserica Catolică formează un corp unitar, strict şi concis. Riturile orientale nu au o disciplină liturgică unitară, uniformă ci au frumuseţea în diversitatea lor. Chiar denumirea lor diferă de la un popor la altul. Biserica Română Unită, Greco-Catolică îşi are tradiţia, cultura şi identitatea ei. Încă păstrăm prin viu grai şi mărturia aşezată a documentelor că a existat şi a rămas PRIMA ÎMPĂRTĂŞANIE A COPIILOR, ca un frumos şi memorabil eveniment din copilăria maturilor şi bătrânilor noştri. Nu vom fi mai fideli şi mai interesanţi pentru tradiţia orientală catolică dacă vom reintroduce nişte practici vechi a căror argumentare scripturistică şi teologică este depăşită de trăirea unui nou veac.
Si mi se pare un titlu mult peiorativ, sper ca nu a fost pus doar ca sa atraga atentia precum face presa tabloidizata. Citind articolul am descpperit ca nici nu este vorba de asa ceva: refuzul impartasaniei. Mai mult, cel care a facut sinteza, Radu Capan, presupun face enuntul ca „in Romania se foloseste experesia Prima Imparatsanie Solemna”. E posibil, nu spun nu, doar ca nu se foloseste in toata Romania. La Oradea, incerc, impreuna cu alti preoti sa consacram expresia „Prima Spovada si Impartasanie Solemna” deoarece aceasta este cea mai corecta formulare dupa parere mea. La Botez, copilul primeste toate cele trei sacramente si, prin urmare, nu va mai fi nici o alta data alta „prima” impartasania”. Este ilogic. Oricum, e posibil ca aceasta scrisoare pastorala sa suscite multe discutii dar, dupa parterea mea sunt chiar binevenite. In concluzie, ma bucur foarte mult pentru aceasta scrisoare pastorala care vine si face un pic de ordine, chiar daca nu este in biserica din Romania. Pss. Primul impuls a fost acela de a raspunde domnului Marian Ilie Stefanescu dar, opiniile noastre chiar daca sunt diferite nu trebuie sa aiba un caracter de polemica. Astept cu interes si alte parerei dar nu ca un atac la cea ce s-a scris pana acum aici.
Documentul Episcopului melchit american susţine că Prima Împărtăşanie – în înţelesul ei latin – trebuie să fie eliminată din Eparhia sa, de Newton, deci titlul nu este nicicum o exagerare. Titlul nu spune „Împărtăşania nu are ce să caute în Eparhia de Newton” ci „Prima Împărtăşanie nu are…”. Eu, editorul, Radu Capan, de cinci ani lucrez cu copiii pentru a-i pregăti pentru Prima Împărtăşanie – cum aş putea fi împotriva Primei Împărtăşanii? Chiar elaborăm acum un Catehism pentru Prima Împărtăşanie. Nu e vorba deci de nimic personal.
Pentru unii copii pe care îi pregătim chiar e Prima Împărtăşanie, pentru că unii preoţi greco-catolici nu îi împărtăşesc la Botez. Pentru alţi e a n-a Împărtăşanie, pentru că sunt duşi cu clasa, de profesorii ortodocşi, să se Împărtăşească şi Spovedească în Posturi. Dacă am propus ştirea a fost nu dintr-un fundamentalism, nici dintr-o simpatie pentru acele idei. Nu după astfel de criterii alegem ştirile. Pur şi simplu cred că PS Nicholas spune unele lucruri bine de ştiut şi atât. Pentru Eparhia sa din SUA probabil le spune chiar perfect. Pentru România e doar o invitaţie la reflecţie: prima ar fi aceasta – de ce nu toţi preoţii greco-catolici dau toate cele trei Sacramente ale iniţierii creştine deodată? Nu e o întrebare la care să aştept răspuns aici ;) ci într-un document oficial pe BRU.ro poate :) .
PS: Am modificat totuşi puţin titlul, în speranţa că şochează mai puţin.
De ce preotii greco-catolici nu dau cele 3 Sacramente la Botez?
1. Pentru ca nu se respecta dreptul canonic (!!!) ceea ce este foarte grav – Episcopul cand a luat aceasta hotarare a invocat niste documente canonice care nu-i privesc doar pe melkiti ci si pe noi, ceilalti catolici de rit rasaritean!
2. Pentru ca unii preoti greco-catolici sunt mai fideli obiceiurilor Bisericii latine decat a propriei lor Biserici! Iar a nu da Euharistia impreuna cu Mirul si cu Botezul este o eroare grava si facuta dupa „ureche”.
Să nu generalizăm. Nu ştiu cine are o privire de ansamblu câţi cum fac.
Mi se pare ca aceasta polemica despre a face sau nu Prima Sf. Impartasanie seamana cu celebra controversa a calugarilor ortodocsi de la Constantinopol cu privire la sexul ingerilor in timp ce armatele musulmane turcesti intrau in oras. Sa vedem cui o sa mai faca preotii nostri prima Sf Impartasanie la botez sau la alt moment peste vreo 30 de ani daca se mentine trendul actual al declinului demografic din tara noastra…
Fara sa fiu abilitat a avea o parere canonica cu privire la acest subiect, eu consider ca cel mai important lucru in viata unui copil/adolescent/tanar este sa fie invatat a se hrani cu Domnul Isus in fiecare zi, pornind de la Sacramente, dar continuand si dincolo de ele, in cele mai diverse, banale sau provocatoare instante din viata. Astazi, tot mai putini tineri se simt abilitati pentru vietuirea crestina convertita, iar rata depresiei spirituale cunoaste rate infioratoare.
Si eu am mers la spovedit si m-am impartasit din clasa I; asa era obiceiul in satul meu si in Biserica noastra Greco-Catolica acum 48 de ani. Nu intelegeam eu mare lucru atunci dar stiam ca e foarte important si eram foarte mandra.