Părintele Octavian Moisin a fost înmormântat la Oradea
30.06.2013, Oradea (Catholica) - După ce a celebrat Sfânta Liturghie de Rusalii, pr. Gheorghe Octavian Moisin, după o viaţa frumoasă de 99 de ani, a plecat la Casa Tatălui pentru a ocupa locul pregătit pentru el de către Mântuitorul Cristos, pe care l-a propovăduit neîncetat şi fără frică de-a lungul vieţii sale. Pr. Octavian s-a născut la 18 mai 1914 în Hunedoara. De-a lungul vieţii sale a fost inginer chimist, teolog, preot, canonic mitropolitan greco-catolic şi prelat papal numit de către Papa Ioan Paul al II-lea. Hirotonit preot în secret la o săptămână după ce Biserica Greco-Catolică fusese scoasă în afara legii, pr. Octavian şi-a desfăşurat activitatea în oraşul Victoria de lângă Braşov, oraş construit de comunişti cu dorinţa de a fi în totalitate ateu. Acesta este locul unde pr. Octavian a înfiinţat în anul 1952 o capelă greco-catolică şi unde a început să celebreze şi să administreze Sfintele Sacramente, citim pe EGCO.ro.
Vineri, 28 iunie 2013, în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, pr. Octavian Moisin a fost condus pe ultimul drum de către copiii săi, printre care cei doi fii preoţi precum şi de alţi membri din familia sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de către PS Virgil Bercea, PS Claudiu Pop – reprezentant al PF Cardinal Lucian Mureşan, precum şi de un sobor de 12 preoţi.
Necrologul a fost ţinut de către pr. Anton Moisin, fiu al pr. Octavian. PS Virgil a ţinut un cuvânt de întărire pentru membrii familiei, iar PS Claudiu Pop a citit Cuvântul PF Cardinal Lucian: „În aceste clipe dificile, aş dori să vă asigur de comuniunea mea de rugăciune pentru sufletul părintelui, exprimând cu această solemnă ocazie şi doliul Bisericii noastre. După o lungă viaţă dedicată lui Dumnezeu, acest adevărat stâlp al Bisericii Unite, înconjurat de cei şapte copii – între care doi preoţi din perioada clandestină a Bisericii Unite – şi mulţimea de nepoţi, se îndreaptă însoţit de rugăciunile noastre spre cer”.
„Celebrarea vieţii unui om, preot şi tată de familie, consacrat de credinţă şi de jertfa iubirii pentru Domnul şi semenii săi, rămâne un semn. Cei care vor să rămână cu Cristos sunt dispuşi să-l accepte şi pe Cruce, aşa cum a făcut-o părintele Octavian. Mesajul vieţii sale ne confirmă, prin curajul simplu al mărturiei, că viaţa creştină se întemeiază pe iubirea de Dumnezeu. Dăruit meseriei sale de inginer chimist, laureat cu merit, dar mai ales Cuvântului Vieţii, adormitul întru Domnul a fost cel care a lăsat totul deoparte când a fost vorba să apere credinţa în Dumnezeu. Pe drept cuvânt, aş dori acum să exprim la ceas de vremelnică despărţire, în numele Bisericii, recunoştinţa pentru un suflet atât de generos faţă de Domnul. Rugăciunea pentru el şi împreună cu el să ne fie semn de speranţă, speranţa unei vieţi cheltuite pe altarul familiei şi al Bisericii, pentru o istorie adevărată pe care numai Dumnezeu o poate răsplăti pe deplin întru pomenirile veşniciei Sale”.
Imagini
