Papa primeşte pelerini din Patriarhia Antiohiei

23.11.2000, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a fost puternic emoţionat în această dimineaţă când a primit catolici din ţările extrem de încercate care ţin de Biserica Catolică Siriană a Antiohiei. La sfârşitul întâlnirii, Sfântul Părinte le-a spus pelerinilor libanezi, irakieni şi sirieni: „Când vă veţi întoarce la casele voastre, spuneţi-le fraţilor voştri creştini din Diecezele voastre că sunt alături de ei în rugăciune şi că îi încurajez, fiind conştient de încercările dure pe care le au de trecut”.

Practic la fel de veche ca şi Evangheliile, Biserica Antiohiei a fost un centru vital şi un punct de referinţă pentru primele comunităţi de creştini – inclusiv din Siria, Fenicia, Arabia, Cilicia şi Mesopotamia – care au fost martore la jefuirea Ierusalimului de către romani în anul 70. Este o Biserică cu puternică înclinare spre unitate, a spus Sfântul Părinte la primirea pelerinilor, veniţi la Roma în frunte cu Patriarhul lor, Ignaţiu Moussa I Daoud.

Sfântul Părinte a amintit că Antiohia este locul în care adepţii lui Isus au fost numiţi pentru prima oară „creştini”, şi totodată şi de figura Sf. Ignaţiu, Episcop de Antiohia, martirizat la Roma în anul 107, unul dintre primii interesaţi de „unitatea Bisericii”. În scrisoarea sa către romani, Sf. Ignaţiu spune că Biserica din Roma este prima în cadrul comunităţii creştinilor, în iubire. Conform unei tradiţii vechi, toţi capii Bisericii Catolice Siriene a Antiohiei au şi numele de Ignaţiu în titlul patriarhal. Este un mod de a exprima „acelaşi ataşament faţă de Scaunul lui Petru şi dorinţa de a urma exemplul ilustrului lor predecesor”, a spus Sfântul Părinte.

Din 1920, sediul patriarhal al Bisericii se află în Beirut, Liban, credincioşii acesteia trăind în Siria, Liban şi Irak. Ei sunt uniţi de limba arabă dar şi, în unele regiuni din Siria şi din nordul Irakului, de limba aramaică, vorbită şi de Isus. Sfântul Părinte a recomandat Episcopilor, preoţilor şi credincioşilor veniţi la Roma pentru Jubileul lor, să frecventeze Sacramentele cu o mai mare intensitate, mai ales al Spovezii şi al Euharistiei, „apogeul şi izvorul” vieţii creştine.