Cercurile ortodoxe se opun vizitei Papei în Ucraina

15.01.2001, Moscova (ZENIT/FIDES) - Patriarhia Ortodoxă de la Moscova se opune cu înverşunare planificatei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în Ucraina, din acest an, relatează agenţia Fides a Vaticanului.

Surse din Fides relatează că în timpul unei întâlniri recente a consiliului permanent al Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Vladimir, reprezentând Patriarhia rusă de Kiev, a fost numit responsabil cu redactarea unei scrisori oficiale care să îl facă pe Papa să se răzgândească cu privire la vizita din iunie.

Capii lumii ortodoxe se tem că vizita Episcopului Romei ar putea declanşa o explozie a conflictelor interconfesionale care au măcinat Ucraina timp de peste zece ani.

De la căderea Uniunii Sovietice, Ucraina a trebuit să îndure toate tensiunile inter-creştine şi inter-ortodoxe ale popoarelor slave. Acum zece ani, existau cel puţin 15.000 de parohii ortodoxe în Ucraina (în timp ce numai 6.000 rămăseseră în Rusia). Aproximativ 8.000 dintre ele au părăsit jurisdicţia Moscovei şi dintre acestea, cel puţin 2.000 au rămas sub păstorirea Mitropolitului Filaret de Kiev, principalul adversar al actualului Patriarh Alexei în Sinodul care l-a ales pe acesta din urmă ca Patriarh în 1989.

După acest incident, Filaret a fost excomunicat şi redus la statutul de laic de către Moscova, dar el s-a autoproclamat Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainiene, rămânând principalul partener de dialog al liderilor politici ucrainieni.

În jur de 100 de parohii s-au unit pentru a forma o Biserică Ortodoxă Ucrainiană autocefală. După modelul „ortodoxiei din catacombe”, care nu a acceptat niciodată regimul sovietic, centrele sale organizatorice se află în diasporă, „liderul spiritual” fiind Mitropolitul Constantin, capul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene din SUA. Patriarhul de Constantinopol sprijină discret această Biserică.

La acest mozaic complicat se adaugă cele peste 3.000 de parohii ucrainiene care s-au reîntors sub jurisdicţia greco-catolică. Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată de regimul sovietic în 1946 şi forţată să se reunească cu Moscova. Patriarhia de Moscova consideră această „întoarcere” la greco-catolicism ca unul dintre principalele motive de conflict cu Biserica Romano-Catolică.

Problemele Patriarhiei Moscovei nu se termină cu ucrainienii greco-catolici. Adevărata problemă este ce se va întâmpla cu celelalte parohii ortodoxe ucrainiene? Păstorite de Mitropolitul Vladimir, ele formează o mare parte a creştinătăţii ortodoxe; ele sunt numeric egale cu aproape jumătate din numărul parohiilor care formează Patriarhia Moscovei.

Bazându-se pe greutatea numerelor şi pe cea a istoriei (Ucraina este considerată leagănul istoric al ortodoxiei), Mitropolitul Vladimir se străduieşte să obţină independenţa faţă de Moscova. De fapt, în timpul Sinodului Episcopilor Ortodocşi Ruşi, desfăşurat la Moscova în luna august a anului trecut, autonomia sa a crescut considerabil.

Totala autonomie faţă de Moscova a ortodoxiei ucrainiene ar putea slăbi Patriarhia moscovită, atât din punct de vedere numeric cât şi economic, acest lucru provocând fricţiuni la vârful şi baza lumii ortodoxe.

Anul trecut, preşedintele ucrainian, Leonid Kuchma, a relansat ideea unui „Sinod local ucrainian”, în care toţi Mitropoliţii şi presupuşii Mitropoliţi să se retragă şi să lase clerul şi poporul să aleagă un lider spiritual unic.