Agenda Papei pentru viitorii trei ani este completă

13.02.2001, Vatican (ZENIT) - Ce-i mai rămâne de făcut lui Papa Ioan Paul al II-lea după încheierea Anului jubiliar? O mulţime de lucruri, se pare. Agenda Papei pentru viitorii trei ani include călătorii în jurul lumii, precum şi cea mai mare ceremonie de beatificare din istorie. Itinerariul său include călătorii ecumenice în teritorii ortodoxe, “Zile Mondiale” în Toronto (2002) şi Manilla (2003), un Sinod al Episcopilor şi călătorii mult dorite la Moscova şi Beijing.

Încă de la începutul pontificatului său, Sfântul Părinte a pregătit tranziţia Bisericii spre mileniul al treilea, pregătire care a culminat cu Marele Jubileu al Anului 2000, cel mai bine pregătit An Sfânt din istorie. Pe măsură ce sfârşitul Jubileului se apropia, au început să apară în mass-media speculaţii după care îmbătrânitul Papă ar putea să se retragă.

Dar Papa Ioan Paul al II-lea nu a făcut niciodată aluzii cu privire la retragere. La cea de 75-a aniversare a zilei sale de naştere din mai 1995, el a spus: “Îi las lui Cristos decizia cu privire la cum şi când mă va elibera din slujirea Sa”. Nimic nu indică în agenda papală că el şi-ar fi schimbat părerea.

Sfântul Părinte are programate întâlniri până în anul 2003, când îşi va sărbători a 25-a aniversare a pontificatului său, un obiectiv depăşit numai de către Sfinţii Petru, Pius al IX-lea şi Leon al XIII-lea. Luna viitoare Papa Ioan Paul al II-lea va celebra cea mai mare beatificare din istorie, ridicând la cinstea altarelor pe martirii persecuţiei religioase din Spania anilor 1930.

În perioada următoare, totuşi, preocuparea predominantă a Papei va fi dialogul ecumenic. El dă prioritate strângerii relaţiilor cu Biserica Ortodoxă care, deşi despărţită de Roma de aproape o mie de ani, a depăşit diferenţele teologice originale (privind problema “filioque”). Problema cheie care separă acum creştinătatea răsăriteană de cea occidentală rămâne ce a primatului papal.

Călătoriile viitoare ale Pontifului vor fi hotărâtoare pentru acest ecumenism. Din 5 până în 9 mai, după o oprire în Malta, Papa Ioan Paul al II-lea plănuieşte să viziteze Damascul (Siria), care reprezintă un laborator “în miniatură” al relaţiilor dintre creştinii de diverse confesiuni, incluzând Biserica Ortodoxă, Bisericile Apostolice, Biserica Catolică de rit oriental precum şi Biserici Protestanţi, toate reprezentate aici.

Călătoria Papei la Atena (Grecia), rămâne în schimb, incertă. Unele fracţiuni influente ale Bisericii Ortodoxe se opun cu tărie acestei vizite. Călătoria din mai 1999 a Papei în România, prima ţară predominant ortodoxă vizitată de către un Episcop al Romei, a servit la demolarea zidului de neînţelegere care există de aproape un mileniu.

În acest context, marea provocare o va constitui vizita Papei în Ucraina în luna iunie a acestui an. Ucraina este o ţară ortodoxă prin excelenţă. Începuturile credinţei creştine în ‘Maica Rusie’ merg în urmă cu o mie de ani şi îşi au rădăcinile în Kiev. Patriarhatul Moscovei este cel mai mare şi mai influent din lume ca număr de credincioşi.

Pe de-o parte, Bisericile din Moscova şi Kiev s-au opus în mod direct vizitei Papei în Ucraina. Pe de altă parte, ZENIT a aflat săptămâna aceasta din surse de la Vatican, că lucrările Comisiei mixte de dialog între ortodocşi şi greco-catolici, creată în Ucraina pentru a se ajunge la o înţelegere care să pună capăt tensiunilor dintre ortodocşi şi greco-catolici, o problemă-cheie între Patriarhatul Moscovei şi Roma, progresează în mod satisfăcător. Încă de pe timpul lui Mihail Gorbaciov, legea a restituit greco-catolicilor unele dintre proprietăţile date Bisericii Ortodoxe în urma exproprierilor efectuate sub regimul lui Stalin.

În timp ce pentru Biserica Ortodoxă este dificil să piardă aceste proprietăţi (biserici parohiale, case parohiale în care locuiesc preoţi căsătoriţi), aceeaşi problemă a fost rezolvată prin dialog în alte ţări, cum este România, şi mai recent, Slovacia. Mai mult, o posibilă călătorie la Moscova ar putea fi rezultatul călătoriei Papei în Ucraina.

Obiectivele Pontifului nu se limitează la dialogul ecumenic, dialog care face progrese şi cu comunităţile protestante, aşa cum s-a văzut în acordul istoric dintre luterani şi catolici privind problema harului, de la Augsburg din 1999.

Consistoriul din 21 februarie anul curent, va arăta că Papa continuă să conducă în mod ferm Biserica. Alegerea de către el a 44 de noi cardinali marchează depăşirea diviziunilor care au marcat Biserica în anii 1980 – cu fenomenul teologiei eliberării – şi în anii 1990 – cu diversele propuneri ale unor arhiepiscopi privind reforma internă a Bisericii -. În Consistoriul următor, nu numai că vor fi reprezentate mai multe ţări, dar şi mai multe sensibilităţi eclesiale.

În acest sens, Sfântul Părinte va prezida în octombrie a.c. un Sinod care va avea ca temă însăşi figura Episcopului. Sinodul va constitui un eveniment decisiv pentru a înţelege cum va merge înainte Biseica în anii ce vin. Într-un viitor apropiat, s-ar putea ca Papa să facă schimbări în Curia Romană, ţinând cont că unii Cardinali din posturi cheie au atins vârsta retragerii.

În sfârşit, Papa Ioan Paul al II-lea plănuieşte să meargă la Ziua Mondială a Tineretului din iulie 2002 la Toronto şi la Ziua Mondială a Familiei de la Manilla (Filipine) în 2003. El mai ţinteşte, de asemenea, spre o călătorie la Beijing, alt semn că Papa nu are de gând să îşi oprescă în curând activitatea.