Interviu cu Patriarhul sirian Ignaţiu Moussa Daoud
20.02.2001, Roma (ZENIT) - Cardinalul-desemnat Ignaţiu Moussa Daoud a acordat agenţiei ZENIT un interviu. “La începutul acestui mileniu”, a spus patriarhul siriac al Antiohiei, “Sfântul Părinte priveşte la Bisericile Răsăritene şi aşteaptă ca ele să joace un rol activ în miza Bisericii cu privire la restaurarea unităţii cu Bisericile Răsăritene, mai ales cu cele cu care nu există legături mai strânse”.
Cardinalul desemnat în noiembrie anul trecut este primul Patriarh al unei Biserici Catolice Răsăritene care a fost numit Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene. El s-a născut în Siria în 1930. În 1964 a fost licenţiat în drept canonic la Universitatea Pontificală din Lateran, fiind apoi ales Episcop de Cairo iar mai târziu de Homs, în Siria. Miercuri el va fi unul dintre cei doi noi Cardinali care nu vor primi veşmintele rituale “care nu se bucură de apreciere în Bisericile Răsăritene”.
– Veţi părăsi, de asemenea, apelativul de respect “Preafericite” sau “Eminenţă”?
– Patriarhul Daoud: În cazul meu, numirea de Cardinal continuă să fie un titlu onorific. Eu am discutat cu Secretariatul de Stat al Vaticanului şi cu cei responsabili cu protocolul, iar ei au fost de acord cu interpretarea mea. De aceea, Sfântul Părinte nu-mi va înmâna mâine pălăria de Cardinal ci numai decretul de numire, iar eu voi continua să mă îmbrac în tunica mea de Patriarh.
– Există precedentul Patriarhului maronit Nasrallah Sfeir.
– Patriarhul Sfeir a găsit o altă soluţie, aceea de a purta ţinuta de Cardinal din când ]n când. Soluţia mea este de a mă întoarce la tradiţiile orientale cele mai pure. Este soluţia împărtăşită şi de Stephanos Ghattas, patriarhul Alexandriei. După ce a ascultat motivele noastre, Curia Romană s-a convins şi a hotărât să ne acorde un fel de precedent. Patriarhul Ghattas va fi chemat primul, în ordine alfabetică şi vârsta patriarhală, pentru a primi decretul de numire. Îi voi urma eu.
– Ar fi bine ca Patriarhii răsăriteni să fie incluşi în mod automat în Colegiul Cardinalilor?
– Nu, pentru că aceasta ar fi contrar evoluţiei istorice, care preferă ca fiecare Sinod patriarhal să îşi aleagă Patriarhul său. Eu voi face parte din Colegiul Cardinalilor din cauza poziţiei mele de Prefect, şi a rezidenţei mele la Roma.
– Totuşi Papa este de asemenea Suveran Pontif al Bisericii universale, fiind, în plus, şi Patriarh al Occidentului, iar el poate fi originar din Est sau Vest.
– Adevărat. Noi avem de asemenea Patriarhi de cultură siriană sau greacă în istoria Patriarhiei noastre a Antiohiei, dar toţi au fost titulari ai unui scaun episcopal din interiorul Patriarhiei. Patriarhii orientali trebuie să continue să fie conducătorii Bisericilor locale şi nu să devină membri ai clerului din Roma.
– Ortodocşii gândesc şi ei astfel?
– Patriarhii ortodocşi revendică şi ei o moştenire apostolică dar, pentru noi catolicii, există de asemenea primatul Papei, în calitatea sa de succesor al lui Petru. Alegerea de către Cristos a lui Petru pentru a-i păstori turma nu este, să spunem, personalizată, ci se extinde la toţi succesorii săi. În tot cazul, eu cred că această neînţelegere cu ortodoxia va dispare încetul cu încetul.
– Cum aţi apreciat numirea dumneavoastră ca prefect?
– Faptul că eu am fost ales s-ar putea datora mai multor elemente, printre care faptul că eu reprezint o Biserică răsăriteană, cea siriană, care vorbeşte araba şi trăieşte într-o atmosferă ce m-ar putea ajuta să sprijin dialogul dintre islamism şi creştinism.
Totuşi, trebuie să admit că am fost surprins, întrucât nu eram pregătit pentru această “mişcare”. Viaţa mea de Patriarh abia a început acum doi ani, şi începusem să cunosc mediul meu de activitate şi să înţeleg mai bine şi să am mai multă încredere în misiunea mea. De aceea, am acceptat numirea pentru binele Bisericii universale, şi mai ales al bisericilor orientale. De aceea, am acceptat, şi voi merge până la capăt.
– Papa va vizita Siria în mai. Ca şi sirian, ce credeţi despre aceasta?
– Gândul acesta îmi produce mare bucurie. Una din marile dorinţe ale Papei este de a merge pe urmele lui Pavel, de la Damasc, locul unde acesta s-a convertit, în Antiohia, şi apoi în Asia Mică, în Malta şi Grecia. Eu sper că această călătorie îi va stimula pe învăţaţi se redescopere patrimoniul Bisericilor Siriene. Experţii au deschis toate tezaurele grecilor şi latinilor, dar patrimoniul nostru de spiritualitate, tradiţie şi cultură rămâne încă să fie descoperit.
