Un preot ortodox despre priorităţi ale vieţii religioase şi politice româneşti
20.03.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - “Este de dorit şi chiar imperios necesară schimbarea atitudinii politicienilor români faţă de Biserica Ortodoxă, întrucât aceasta este instituţia cea mai veche, cea mai numeroasă a poporului român şi slujitoarea acestuia şi astăzi, după putinţă, şi în alte domenii decât cel strict liturgic”, ne scrie din Bruxelles Pr. dr. Ioan Dură, întărind astfel opiniile exprimate în urmă cu două luni de preotul greco-catolic Ioan Marin Mălinaş (vezi buletinul “Viaţa Cultelor” nr. 395 din 22 ianuarie 2001).
“În acelaşi timp însă, continuă autorul scrisorii, se cuvine ca înşişi conducătorii Bisericii Ortodoxe Române – ierarhii în primul rând, dar şi preoţii, să-şi schimbe atitudinea obedientă şi uneori chiar slugarnică faţă de politicieni şi dezideratele lor. Biserica Ortodoxă Română şi conducerea ei trebuie să manifeste o atitudine demnă, de parteneriat, cu autorităţile statului român, şi să-şi facă auzită vocea, cu tărie şi continuu, în marile probleme ale românilor şi ale României. Conducerea BOR trebuie să deschidă o punte directă de legătură cu politicienii, în vederea unei ‘reîncreştinări’ a acestora.”
Părintele Ioan Dură propune instituirea unei comisii sau a unui grup al Sfântului Sinod al BOR, care să ia contact cu politicienii momentului şi să-i “lustruiască”, fie şi incipient, ”în cele creştineşti, bisericeşti şi teologice”, dat fiind că “politicienii României de după decembrie 1989 sunt toţi, cu unele excepţii, foşti comunişti şi îndoctrinaţi cu ideologia marxistă”. Corespondentul nostru consideră că nu numai politicienii, dar şi majoritatea ziariştilor din presa scrisă şi audio-vizuală sunt lipsiţi de o educaţie creştină.
În ce priveşte propunerea Părintelui Mălinaş, ca în România să fie aplicat modelul ortodox al Greciei, Părintele Dură consideră că aceasta nu este cu putinţă “în contextul politic şi la realităţile actuale ale României”, dar că oricum unele practici din viaţa statului grec şi din viaţa Bisericii Ortodoxe Elene ar trebui cunoscute atât de politicieni, cât şi de conducerea BOR. Este vorba de secţia de “probleme bisericeşti” de la ministerul elen de externe, de participarea politicienilor din Grecia la slujba de sfinţire a apei la Bobotează, de recunoaşterea ca suficientă a cununiei religioase, de prezenţa preoţilor ortodocşi în aeroporturi şi porturi. Părintele Dură este de părere că o secţie pentru probleme biserceşti ar trebui să ia naştere şi în cadrul ministerului român de Externe, că ambasadele României ar trebui să sărbătorească ziua naţională mai întâi prin oficierea unui Te Deum şi abia apoi printr-o recepţie oficială, dar la aceasta să se servească şi mâncare de post, dat fiind că sărbătoarea (1 Decembrie) este întotdeauna în postul Crăciunului. În România nu numai că lipsesc preoţii la aeroporturi, porturi, gări, dar BOR nu şi-a trimis încă un reprezentant la Bruxelles, pe lângă Uniunea Europeană. De asemenea, consideră autorul scrisori, în incinta ambasadelor române ar trebui să fie organizate capele ortodoxe, iar pe schema de salarizare a ambasadelor să se afle şi un ataşat ecleziastic, mai ales în ţările membre ale NATO şi ale Uniunii Europene. În ce priveşte propunerea Părintelui Mălinaş ca ambasadorul Patriarhului Ecumenic să fie decanul perpetuu al corpului diplomatic din România, Părintele Dură atrage atenţia asupra faptului că Patriarhia Ecumenică nu este stat, precum Vaticanul, ca să poată avea ambasadori; în schimb, că Patriarhul Ecumenic ar putea avea apocrisiarhi (reprezentanţi) pe lângă celelalte Biserici Ortodoxe, şi că însăşi BOR ar trebuie să aibă reprezentanţi pe lângă celelalte Biserici surori. Autorul contestă însă existenţa în Grecia a unei legi potrivit căreia bunurile cetăţenilor acesteia care mor fără urmaşi sau fără testament ar intra automat în posesia Bisericii Ortodoxe din Grecia.
În sfârşit, Pr. Ioan Dură salută poziţia preotului greco-catolic în problema restitutio in integrum, considerând-o “un început de bun augur pe calea adevăratei şi sincerei reconcilieri” a Bisericii Unite cu Biserica Ortodoxă Română, căci ceea ce le uneşte este cu mult mai important decât ce le desparte. “Ambele Biserici româneşti sunt interpelate de noile situaţii şi probleme actuale ale societăţii actuale din România, faţă de care trebuie să acţioneze împreună. Ambele Biserici sunt chemate să se nevoiască în comun la redresarea morală a poporului român”, fără de care nu este posibilă refacerea economiei ţării, încheie Părintele Dură.
Pr. dr. Ioan Dură, care locuieşte la Bruxelles, se află sub jurisdicţia Arhiepiscopului ortodox român de la Paris, Î.P.S. Iosif Pop, şi are două parohii: una la Haga, cealaltă la Anvers.
