I-a iubit până la sfârşit

Ne aflăm în ajunul triduumului pascal, intraţi deja în atmosfera spirituală a Săptămânii Mari. De mâine şi până duminică, vom trăi zilele principale ale Liturgiei, care ne reînfăţişează misterul pătimirii, morţii şi învierii Domnului. În predicile lor, Sfinţii Părinţi fac o referire specială la aceste zile care, aşa după cum observă Sf. Atanasie, ne introduc „în acel timp care ne poartă spre, şi ne face să cunoaştem un nou început, ziua Sfintelor Paşti, în care Domnul şi-a dat viaţa”. Astfel descrie el în scrisorile sale pascale (Lettere pasquali 5,1-2; PG 26,1379) perioada pe care noi o trăim acum. Duminică, la începutul sărbătoririi Învierii, vom intona cu putere că „prin Înviere, El ne-a readus la viaţă”.

În inima acestui sfânt triduum se află „misterul unei iubiri nesfârşite”, respectiv misterul lui Cristos care, „pe ai Săi iubindu-i, până întru sfârşit i-a iubit” (Ioan 13,1). Acest mister compleşitor şi dulce l-am prezentat preoţilor în Scrisoarea pe care, ca în fiecare an, le-am adresat-o cu ocazia Joii Sfinte.

Asupra acestei iubiri vă invit şi pe voi să reflectaţi, pentru a vă pregăti să trăiţi cu demnitate ultimele momente ale vieţii pământeşti a lui Isus. Mâine vom intra în Cenacol pentru a primi darul extraordinar al Euharistiei, al Preoţiei şi al noii porunci. În Vinerea Mare vom parcurge drumul plin de durere care duce la Calvar, unde Cristos îşi va săvârşi jertfa Sa. În Sâmbăta Mare vom aştepta în tăcere pentru a intra în veghea pascală solemnă.

„I-a iubit până la sfârşit”. Aceste cuvinte ale Evanghelistului Ioan exprimă în mod special Liturghia de mâine, Joia Sfântă, care constă în celebrarea de dimineaţă a Liturghiei Crismei şi a Liturghiei de seară a Cinei Domnului, care deschide sfântul triduum.

Euharistia este semnul elocvent al acestei iubiri totale, libere şi generoase, şi ea oferă fiecăruia bucuria prezenţei Celui care ne face şi pe noi capabili să iubim, după modelul Său, „până la sfârşit”. Iubirea pe care Isus o propune discipolilor Săieste una exigentă.

În această întâlnire a noastră am auzit din nou ecoul cuvintelor Evanghelistului Matei: „Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5,11-12). Chiar şi astăzi, a iubi „până la sfârşit”, înseamnă a fi gata să înfruntăm oboseala şi greutăţile în numele lui Cristos. Mai înseamnă să nu ne temem atunci când suntem insultaţi sau persecutaţi, şi să fim gata „să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc” (Matei 5,44). Toate acestea sunt un dar al lui Cristos, care s-a oferit pe Sine ca victimă jertfită pe altarul Crucii.

„I-a iubit până la sfârşit”. De la Cenacol la Golgota: reflecţia noastră ne conduce la Calvar, unde contemplăm o iubire a cărei împlinire este darul vieţii. Crucea este semnul clar al acestui mister, dar în acelaşi timp, şi tocmai de aceea, devine un simbol care provoacă şi nelinişteşte conştiinţele. Atunci când Vineri vom celebra Patimile Domnului şi vom participa la Calea Crucii, nu vom putea să uităm puterea acestei iubiri care se dăruieşte pe sine fără măsură.

În Scrisoarea Apostolică de la încheierea Marelui Jubileu al Anului 2000, scriam: „contemplarea chipului lui Cristos ne conduce la abordarea aspectului cel mai paradoxal al misterului Său, aşa cum se dezvăluie în ceasul de pe urmă, ceasul Crucii. Mister în mister, în faţa căruia fiinţa umană nu poate decât să se prosterne în adoraţie” (Novo millennio ineunte, 25). Şi aceasta este atitudinea interioară cea mai potrivită pentru a ne pregăti să trăim ziua comemorativă a pătimirii, răstignirii şi morţii lui Cristos.

„I-a iubit până la sfârşit”. Jertfit pentru noi pe Cruce, Isus învie şi devine primul rod al noii creaţii. Vom trăi Sâmbăta Mare într-o aşteptare tăcută pentru întâlnirea cu Cel Înviat, meditând la cuvintele Apostolului Pavel: „Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi (1 Corinteni 15,3-4). Vom putea în felul acesta să ne pregătim mai bine pentru solemna veghe pascală, atunci când în inima nopţii va răsări strălucitoare lumină a lui Cristos Înviat.

Fie ca Maria, Fecioara care a rămas mereu credincioasă alături de Fiul său, să ne însoţească în această ultimă parte a drumului penitenţial, mai cu seamă în zilele Patimilor. Fie ca Ea să ne înveţe să iubim „până la sfârşit”, urmându-i lui Isus, care prin moartea şi Învierea Sa a mântuit lumea.