Cea mai delicată călătorie a Papei
03.05.2001, Vatican (CWNews) - Papa Ioan Paul al II-lea va părăsi vineri Roma pentru a-şi începe a 93-a călătorie în afara Italiei din pontificatul său. Deşi planurile pentru această călătorie nu au fost subiectul unor analize amănunţite în Europa occidentală şi Americi, aceasta ar putea fi cea mai delicată şi chiar cea mai primejdioasă dintre toate călătoriile Papei.
Directorul agenţiei de ştiri catolice FIDES din Roma, părintele Bernardo Cervellera, a furnizat o analiză preliminară pertinentă a călătoriei. Într-un editorial ce a apărut în Buletinul FIDES, părintele Cervellera scria:
„Organizatorii de la Vatican spun că această călătorie este cea mai dificilă, nu din cauza vârstei Papei ci din cauza consecinţelor diviziunilor milenare, îngustimii gândirii, vechilor confruntări ca şi noilor războaie. Dar aşternutul de spini prin care el va trebui să treacă nu-l sperie pe bătrânul Papă care, pentru a duce mărturia lui Cristos pretutindeni, este hotărât să o răspândească şi mai mult, aşa cum el a invitat însăşi Biserica să o facă, în documentul său „Novo Millennio Ineunte”.
Prima oprire pe itinerarul Papei este Atena, unde el se va confrunta cu ostilitate, demonstraţii publice şi chiar cu ameninţări cu moartea. Apoi, după o zi într-o ţară în care diviziunile dintre creştini sunt amare şi adânci, el va călători la Damasc, unde va fi salutat de către o comunitate creştină ce ar putea servi ca model de convieţuire ecumenică, într-o ţară predominant musulmană. Iar la reîntoarcerea sa la Roma el se va opri o zi în Malta: o insulă-naţiune cu o bogată istorie catolică.
Vizita Papei în Grecia ar putea fi marcată de conflicte deschise între mica minoritate catolică şi majoritatea greacă ortodoxă. În Grecia există abia 50.000 de catolici nativi (restul până la 200.000 fiind emigranţi din Italia, Filipine, şi din alte părţi ale lumii). Biserica Catolică nu are nici un statut oficial în Grecia, iar Papa vine într-o ţară în care liderii religioşi au făcut cunoscut în mod clar că el nu este binevenit.
Catolicii se simt adesea oprimaţi într-o ţară în care 97% din populaţie (circa 10 milioane de credincioşi) aparţin Bisericii Ortodoxe Greceşti, poate singura singura Biserică Răsăriteană ce a fost de departe cea mai ostilă faţă de Sfântul Scaun în secolele de după Marea Schismă. În timp ce Biserica Catolică recunoaşte ortodoxiile ca „Biserici Surori”, în acest caz recunoaşterea nu este mutuală. Biserica Ortodoxă a Greciei priveşte spre Roma ca spre un duşman, îl consideră pe Papă ca pe un eretic şi nu recunoaşte validitatea sacramentelor catolice.
În iunie 1999, atunci când el a scris despre dorinţa sa de a efectua un pelerinaj jubiliar la „locurile legate de istoria mântuirii”, Sfântul Părinte a inclus printre acestea şi Areopagul: un sit istoric în afara Atenei unde Sf. Pavel s-a adresat pentru prima dată atenienilor, fapt descris în Faptele Apostolilor. Dar liderii ortodocşi greci au reacţionat imediat spunând că Pontiful Roman nu va primi o invitaţie oficială pentru vizită. Călugării ortodocşi de la Muntele Athos au început o campanie de propagandă împotriva Papei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a anunţat că Papa poate veni numai dacă îşi va cere iertare pentru „erorile „istorice ale Bisericii Romane, şi dacă va accepta autoritatea doctrinară a Ierarhiei ortodoxe greceşti. Timp de mai multe luni, vizita papală părea ca o imposibilitate.
Apoi s-a produs o breşă: Într-o vizită la Roma în ianuarie, preşedintele Constantinos Stephanopoulos a făcut publică o invitaţie oficială pentru Suveranul Pontif. Având în mână această ofertă din partea guvernului, Papa Ioan Paul al II-lea i-a scris Arhiepiscopului ortodox al Atenei, cerând Ierarhiei Bisericii Ortodoxe să accepte şi ea această vizită. Strâns în chingi politice, Sfântul Sinod a răspuns invitaţiei, dar gestul a fost evident făcut fără nici un entuziasm.
Arhiepiscopul Christodoulos a anunţat că nu îl va întâmpina pe Papa la sosirea la aeroport şi nici nu va participa la vreo liturghie ecumenică oficială. Iar Christodoulos este privit ca cel mai prietenos dintre prelaţii ortodocşi în atitudinea sa faţă de Papă! Alţi lideri ortodocşi l-au denunţat pe Pontiful Roman numindu-l eretic sau chiar Anticrist. Călugării de la Muntele Athos şi-au reînnoit campania de propagandă anti-catolică. Numeroase grupuri au promis demonstraţii publice împotriva vizitei papale. Pe străzile Atenei au apărut postere înfăţişându-l pe papă ca pe „fiara Apocalipsului”.
Din cauza ostilităţii publice, sejurul Papei în Grecia nu va fi liniştit. Organizatorii de la Vatican sperau să se poată desfăşura pe un mare stadion pentru o Liturghie în aer liber în Atena; dar li s-a oferit numai un stadion cu 20.000 de locuri, unde vor fi luate măsurile de securitate adecvate. Iar când Papa Ioan Paul al II-lea va merge la Areopag, nu va avea parte de mulţime mare; numai la ceremonia centrată pe citirea unui text din Faptele Apostolior vor participa doar aproximativ 100 de persoane.
Vaticanul a avut grijă să evite orice gest care ar putea face să crească opoziţia faţă de vizita Papei. Atunci când liderii ortodocşi au protestat cu privire la prezenţa Cardinalului Ignaţiu Moussa Daoud pe lista oficialilor Vaticanului care ar fi trebuit să îl însoţească pe Papă, Vaticanul a anunţat că prelatul sirian nu va face călătoria la Atena, dar îl va însoţi pe Papă la Damasc. (Cardinalul nu este bine privit deoarece este Patriarhul Bisericii Catolice Siriene, comunitate care pe vremuri făcea parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, dar care şi-a refăcut comuniunea deplină cu Sfântul Scaun într-o mişcare pe care ortodocşii greci o privesc ca pe o cedare la erezie). Într-un interviu difuzat de televiziunea greacă, purtătorul de cuvânt papal, Joaquin Navarro-Valls, a avut mare grijă să concentreze atenţia asupra voinţei Papei de unitate între creştini, asigurându-i implicit pe ortodocşii din Grecia că Sfântul Părinte nu va suscita în nici un fel controverse doctrinare.
Mai mult chiar, Sfântul Părinte – care s-a arătat mereu capabil să întâmpine provocări diplomatice – ar putea să facă unele iniţiative ecumenice în Grecia. Deşi nu va prezida vreo Liturghie împreună cu Papa, Arhiepiscopul Christodoulos va fi implicat în ceremonia de la Areopag, împreună cu Arhiepiscopul catolic Nikolaos Foscolos al Atenei. Prelatul ortodox va face de asemenea o vizită de curtoazie la reşedinţa Papei de la Nunţiatura Apostolică din Atena, şi va fi la rândul lui gazdă în ziua următoare pentru o vizită a Papei.
Părintele capucin Yannis Spiteris, OFM, un teolog grec care predă la Roma, a declarat agenţiei FIDES că este încrezător că Papa va putea depăşi ostilitatea pe care o va întâlni în Grecia. „În momentul acesta este mult zgomot”, a spus Pr. Spiteris. „Dar imediat ce va mulţimea va vedea că Papa vine cu umilinţă, într-o misiune de iubire, iar ortodocşii greci vor vedea în el preotul care suferă şi un Episcop de admirat, un pelerin, nu un cuceritor, atunci argumentele se vor opri, iar ura se va dizolva”.
Directorul FIDES oferă o previziune asemănătoare. „Papa Paul al VI-lea a sărutat picioarele lui Athenagoras I, reaminteşte părintele Cervellera. „Papa Ioan Paul al II-lea a acceptat această cale umilitoare pentru a purta o mărturie de unitate a creştinilor”. El a adăugat: „Umilinţa acceptată cu iubire are ceva din maiestatea lui Cristos biciuit pe stâlp: hulit de toţi, el îi uneşte pe toţi într-o legătură încă şi mai puternică.”
Din punct de vedere ecumenic, următoarea oprire în Siria, va aduce o dramatică şi binevenită schimbare. Patriarhii ortodox şi catolic din Siria sunt în relaţii extraordinar de strânse şi calde. (Nu de puţin ori, Patriarhii catolici par mai prietenoşi cu omologii lor ortodocşi decât cu Sfântul Scaun). Patriarhul ortodox Ignaţiu al IV-lea Hakim al Antiohiei, şeful celei mai mari comunităţi creştine din Siria, s-a distanţat de criticii ortodocşi greci ai Papei, spunând că „noi avem personalitatea noastră ortodoxă, şi circumstanţele noastre sunt diferite”. Când el se va alătura Papei într-un serviciu liturgic ecumenic la Bazilica Adormirii din Damasc, a spus Patriarhul,” noi vom recita împreună Crezul, iar apoi voi rosti un discurs bun venit”.
Istoria creştinătăţii are rădăcini adânci în cultura siriană, iar varietatea de Biserici Creştine de aici este extraordinară. Discipolii ortodocşi greci ai Patriarhului Ignaţiu Hakim formează cea mai mare comunitate creştină, dar mai sunt bine reprezentaţi melkiţii catolici, armenii apostolici, ortodocşii sirieni, catolicii sirieni, armenii catolici, maroniţii, caldeenii şi romano-catolicii, ca şi numeroase Biserici protestante. Mai mult, toate aceste grupări creştine formează o mică minoritate, copleşită în dimensiuni de către majoritatea islamică.
La Damasc, Papa Ioan Paul al II-lea va merge şi la musulmani, făcând o vizită fără precedent la marea Moschee a Omeiazilor: o fostă Bazilică creştină care adăposteşte relicve ale Sf. Ioan Botezătorul. Aici, de asemenea, Papa va fi atent să evite aţâţatele sentimente anti-catolice; el va face o scurtă vizită la mormântul ce conţine relicvele, după care se va alătura Marelui Muftiu într-o apariţie publică pe străzile din afara Moscheii.
Un alt test diplomatic pentru Papă în timpul etapei siriene a călătoriei sale va privi relaţiile tensionate dintre naţiunile din Orientul Mijlociu. Papa va călători la înălţimile Golan pentru a oferi o rugăciune pentru pacea în această regiune, alegându-şi cuvintele cu atenţie pentru a-şi exprima solidaritatea pentru popoarele în suferinţă din regiune, dar fără să le inflameze arabilor ostilitatea faţă de Israel. Tot la această oprire, Vaticanul a luat decizia să se despartă de un important prelat care îl însoţeşte pe Papă. Patriarhul Nasrallah Sfeir, şeful comunităţii maronite catolice din Siria, va fi absent, pentru a atenua reacţiile politice stârnite de declaraţiile liderului maronit, care a criticat puternic Siria pentru colonizarea efectivă a Libanului său natal.
Oprirea finală din călătoria Papei va fi cea din Malta, insula mediteraniană unde prezenţa catolică este foarte solidă de mai multe secole. Biserica de aici este puternică; rata participării la Liturghia duminicală este de peste 65%. Papa va sosi chiar după ce Episcopii de Malta vor fi terminat pregătirile pentru un Sinod ce va începe în Dumineca Rusaliilor. Nimeni din Malta nu a fost beatificat vreodată. Acest lucru se va schimba însă la 9 mai, când Papa va prezida beatificarea a trei eroi catolici maltezi: Maria Adeodata Pisani, o stareţă din secolul al IX-lea; Ignatius Falzon, un catehist din secolul al IX-lea 19, şi Pr. Giorgio Preca, fondatorul Societăţii pentru Doctrina Creştină, care s-a născut la 1880 şi a decedat în 1962.
