În vacanţă în nordul Italiei

17.07.2001, Les Combes (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. Mă alături astăzi vouă în recitarea rugăciunii Angelus, din acest loc drag, din munţii Val d`Aosta, unde, tot mai mult, mă simt ca acasă, mulţumită ospitalităţii Diecezei de Aosta, salezienilor şi tuturor celor care au contribuit la asigurarea unei şederi liniştite. Tuturor şi fiecăruia în parte îi mulţumesc din inimă.

   În mod special îi mulţumesc Episcopului Giuseppe Anfossi de Aosta, preşedinţilor consiliului de conducere şi consiliilor regionale, precum şi primarului şi preotului paroh din Introd. Le mulţumesc locuitorilor din zonă, turiştilor şi pelerinilor care au venit astăzi să mă vadă.

   Îi salut şi pe primarii oraşelor celor mai afectate de teribilele inundaţii din octombrie anul trecut, care au provocat în întreaga regiune moartea a 20 de persoane, şi importante daune materiale. Prin voi doresc să îmi reînnoiesc încurajarea către familiile care au suferit şi suferă încă din cauza calamităţii, îndemnându-i pe toţi să persevereze în eforturile de reconstrucţie, în spirit de încredere şi solidaritate.

2. De câteva luni, catehezele mele de la audienţele generale de miercuri s-au concentrat asupra psalmilor. În aceste zile, în faţa acestui peisaj impresionant, gândurile mele se întorc automat spre acei Psalmi în care Creaţia, în special munţii, joacă un rol important. „Domnul este păstorul meu”, cântă splendidul Psalm 22, „La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii” (versetele 2,3).

   Întregul Psalm 103 este un imn închinat Creatorului: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. […] Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape. […] Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor” (versetele 1,10,19). Cum am putea să nu trăim aceleaşi sentimente în faţa acestui impresionant spectacol natural?

3. Contemplând vârfurile acestor munţi, deveniţi deja familiari mie, spiritul meu se întoarce adesea la Maria. Dumnezeu a ridicat-o deasupra tuturor creaturilor îngereşti şi pământeşti, făcând-o susţinătoarea noastră pe drumul spre Cer. Mâine, în cadrul Liturghiei, o vom celebra ca Preasfânta Fecioară de pe Muntele Carmel. Astăzi o venerăm ca „Regina Val d`Aosta”: acest lucru este sugerat de frumoasa statuie, adusă special de la Catedrala din Aosta. Este aceeaşi statuie care în 1948 a mers prin satele din regiune, întărind localnicilor spiritul de fraternitate, după cel de-al doilea război mondial. Ne rugăm Mariei ca aici între creştini să fie întotdeauna unitate, şi ca dreptatea, solidaritatea şi pacea să domnească în lume.