Prima Împărtășanie în Liban, în ciuda atacurilor cu rachete
03.06.2026, Rmeish (Catholica) - În timpul unui atac cu rachete lansat de Hezbollah asupra caselor rezidențiale din satul Rmeish din sudul Libanului, peste 50 de copii și-au celebrat Prima Împărtășanie, într-o mărturie a credinței, rezilienței și speranței în mijlocul războiului. În declarațiile pentru presa locală, Hanna Al-Amil, șeful municipalității Rmeish, a spus că duminică dimineață o rachetă a căzut între case locuite și „a evitat la limită provocarea unui dezastru major.” Al-Amil a subliniat că satul nu conține forțe militare, grupuri armate sau arme, accentuând că locuitorii „pur și simplu vor să trăiască în siguranță pe pământul lor, departe de confruntare și escaladare”.
Oamenii din Rmeish rămân atașați de pământul lor și își continuă viața „în ciuda circumstanțelor dificile”, a spus el, cerând protecția civililor și ca satul și locuitorii săi să nu fie puși în pericol. Incidentul nu este unul izolat. Acesta vine în contextul unei serii de lansări de rachete care afectează satele creștine din sud, sporind temerile locuitorilor. Vineri, mai multe rachete ale Hezbollah trase spre forțele israeliene care operează în orașul Dibbin au aterizat în zone rezidențiale și civile din Marjayoun, cauzând daune materiale semnificative. Conform rapoartelor locale, o rachetă a lovit biserica ortodoxă greacă Sfântul Gheorghe, avariind părți din biserică, în timp ce alta a aterizat în incinta Școlii Secundare a Sfintelor Inimi, provocând distrugeri extinse clădirii și împrejurimilor sale.
Vorbind pentru ACI MENA, serviciul în limba arabă al EWTN News, Rizkallah Alam, un locuitor din Rmeish a cărui fiică a primit Prima Împărtășanie, a spus că sătenii trăiesc efectiv într-o stare de război din 8 octombrie 2023. „Trăim realitatea războiului de atunci”, a spus el, adăugând că satul nu a experimentat un armistițiu autentic în nici un moment. „Copiii și părinții lor trăiesc în anxietate constantă. Am cerut să amânăm Prima Împărtășanie pentru altă dată, dar preotul nostru paroh a refuzat și a insistat că aceasta să aibă loc.” Alam a descris realitatea zilnică cu care se confruntă copiii din sat, spunând că trăiesc fără un sentiment de securitate sau stabilitate psihologică. „Copiii mei se roagă și cântă imnuri tot timpul și trăiesc după ciclul știrilor. În unele zile școlile sunt deschise, altele nu. Astăzi situația a devenit și mai gravă din cauza asediului.”
Bărbatul a spus că restricțiile care afectează satul au avut impact chiar și asupra celor mai de bază aspecte ale vieții de zi cu zi. „Totul a devenit indisponibil. Așteptăm convoiul de ajutoare și sperăm că va putea ajunge în sat.” În anii anteriori, familiile organizau mari celebrări pentru Prima Împărtășanie. În acest an însă, circumstanțele le-au forțat să își reducă planurile. „În acest an celebrarea s-a limitat la casele familiilor, fără festivități mari”, a spus el. „Numărul copiilor a fost de asemenea mai mic decât în anii anteriori, pentru că familiile sunt împrăștiate. Unii sunt în Beirut, în timp ce alții au părăsit țara.”
Alam a descris imensa incertitudine cu care se confruntă atât părinții, cât și copiii. „Situația este extrem de dificilă. Nu putem planifica nici măcar pentru mâine”, a spus el. „În timp ce vorbim, rachete au căzut din nou în Rmeish, o persoană a fost rănită și o mașină a luat foc.” Între rachete și Prima Împărtășanie, Rmeish întruchipează unul dintre cele mai dureroase paradoxuri ale sudului Libanului: un sat care vrea să trăiască, familii hotărâte să rămână și copii care învață credința într-o vreme a fricii.
