Întâlnirea internaţională a ministranţilor

Piaţa San Pietro este astăzi piaţa tineretului. Cu aproximativ un an în urmă, în inima Marelui Jubileu al Anului 2000, aici s-au bucurat de o primire călduroasă tinerii veniţi din întreaga lume pentru celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului. Astăzi, această piaţă, care găzduieşte cea de a 1000-a Audienţă generală de când Providenţa divină m-a chemat să fiu Succesorul Apostolului Petru, primeşte miile de băieţi şi fete veniţi din toată Europa în pelerinaj la mormântul Principelui Apostolilor.

Dragi ministranţi! Ieri aţi traversat, într-o lungă procesiune Piaţa San Pietro, pentru a vă apropia de Altarul Confesiunii din Bazilică. Astfel voi aţi prelungit într-un anumit fel drumul pe care tinerii lumii l-au început în cursul Anului Sfânt. Motto-ul pelerinajului vostru în Cetatea Eternă: `Spre o lume noua`, este semnul voinţei voastre de a lua în serios vocaţia voastră creştină.

Vă salut cu afecţiune, dragi tineri, şi sunt bucuros că are loc această întâlnire. Îi mulţumesc în special Episcopului Auxiliar Martin Gächter, Preşedinte al Coetus Internationalis Ministrantium, care mi-a adresat în numele vostru cuvinte atât de cordiale.

Cu o specială bucurie mă adresez ministranţilor veniţi din ţările de limbă germană, care constituie grupul cel mai numeros. Este minunat că atâţia tineri creştini au venit din Germania!

Angajamentul vostru la altar nu este numai o datorie, ci şi o mare cinste, o autentică sfântă slujire. În legătură cu această slujire, doresc să vă propun câteva reflecţii.

Veşmintele ministranţilor sunt speciale. Ele amintesc de veşmântul pe care fiecare îl îmbracă atunci când este primit în Isus Cristos în comunitatea creştină. Mă refer la veşmântul de la Botez, a cărui semnificaţie profundă o lămureşte Sfântul Pavel: „Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Chiar dacă voi, dragi ministranţi, nu mai încăpeţi în veşmântul de la Botez, l-aţi îmbrăcat pe acela de ministrant. Da, Botezul este punctul de plecare al „slujirii voastre liturgice autentice”, care vă aşează lângă Episcopii, preoţii şi diaconii voştri (vezi Sacrosanctum Concilium, nr. 29).

Ministrantul ocupă un loc privilegiat în celebrarea liturgică. Cel care slujeşte la Liturghie, se prezintă în faţa unei comunităţi. El experimentează îndeaproape faptul că Isus Cristos este prezent şi activ în fiecare act liturgic. Isus este prezent atunci când comunitatea se reuneşte pentru a se ruga şi a-i aduce laudă lui Dumnezeu. Isus este prezent în Cuvântul Sfintei Scripturi. Isus este prezent mai presus de toate în Euharistie, sub semnul pâinii şi al vinului. El acţionează prin preot care, în persoana lui Cristos, celebrează Sfânta Liturghie şi administrează Sacramentele.

De aceea, în Liturghie, voi sunteţi mult mai mult decât simple „ajutoare ale preotului paroh”. Mai presus de toate, voi sunteţi slujitori ai lui Isus Cristos, veşnicul Mare Preot. Astfel, voi, ministranţilor, sunteţi chemaţi să fiţi prieteni tineri ai lui Isus. Străduiţi-vă să aprofundaţi şi să cultivaţi această prietenie cu El. Veţi descoperi că aţi găsit în Isus un prieten adevărat pe viaţă.

Adesea, ministrantul poartă în mână o lumânare. Cum să nu ne gândim la ceea ce Isus a spus în Predica de pe Munte: „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5,14). Slujirea voastră nu se poate limita în interiorul unei biserici. Ea trebuie să strălucească în viaţa de zi cu zi: la şcoală, în familie şi în diferite sfere ale societăţii. Pentru că acela care vrea să îl slujească pe Isus Cristos în interiorul unei biserici, trebuie să fie mărturisitorul Său pretutindeni.

Dragi tineri! Contemporanii voştri aşteaptă adevărata „lumină a lumii” (vezi Ioan 1,9). Nu ţineţi sfeşnicul doar în interiorul unei biserici, ci duceţi lumina Evangheliei la toţi cei care se află în întuneric şi traversează un moment dificil al vieţii lor.

Am vorbit despre prietenia cu Isus. Cât aş fi de fericit dacă din această prietenie ar rezulta ceva mai mult! Ce frumos ar fi dacă unii dintre voi şi-ar descoperi o vocaţie la preoţie! Isus Cristos are nevoie urgentă de tineri, care să se pună la dispoziţia Sa cu generozitate şi fără rezerve. Mai mult, nu s-ar putea ca Domnul să vă cheme pe vreuna dintre voi, fetelor, să îmbrăţişeze viaţa consacrată, pentru a sluji Biserica şi pe fraţii săi? Chiar şi pentru cei care vor să se unească prin căsătorie, slujirea ministranţilor ne învaţă că o uniune autentică trebuie să includă totdeauna disponibilitatea pentru slujirea reciprocă şi gratuită.