Rasismul şi naţionalismul agresiv sunt păcate contra lui Dumnezeu

26.08.2001, Castel Gandolfo (ZENIT) - Iubiţi fraţi şi surori!

1. „Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea” (Isaia 66,18). Aceste cuvinte ale profetului Isaia, pe care le-am reauzit în Liturghia de astăzi, îmi amintesc de importanţa întâlnirii internaţionale care se va desfăşura în Durban, Africa de Sud, de vinerea viitoare, 31 august, până pe 7 septembrie. Este vorba de Conferinţa ONU împotriva Discriminării Rasiale. La această conferinţă Biserica îşi va ridica şi ea vocea în sprijinul apărării drepturilor fundamentale ale omului, care pornesc de la demnitatea lui ca fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

   Pentru a prezenta credincioşilor şi comunităţii internaţionale gândirea Sfântului Scaun în această direcţie, Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace a pregătit o nouă ediţie, cu o introducere mai detaliată şi actualizată, a documentului publicat la cererea mea în 1988, intitulat: „Biserica în faţa rasismului: pentru o societatea mai fraternă”.

2. În ultimele decenii, caracterizate de dezvoltarea globalizării şi marcate de o îngrijorătoare reapariţie a naţionalismului agresiv, a violenţei etnice şi a fenomenului discriminării rasiale, demnitatea umană a fost adesea serios ameninţată. Orice conştiinţă onestă nu poate decât să condamne orice formă de rasism, indiferent de inima sau locul unde are loc. Din păcate, el se manifestă în modalităţi noi şi neaşteptate, ofensând şi degradând familia umană. Rasismul este un păcat care constituie o ofensă gravă adusă lui Dumnezeu.

   Conciliul Vatican II ne reaminteşte că „nu-l putem invoca pe Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor, dacă refuzăm să ne purtăm frăţeşte faţă de vreunii dintre oameni, care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu… Biserica, aşadar, condamnă ca fiind contrară spiritului lui Cristos orice discriminare sau silnicie făptuită împotriva vreunui om din motive de rasă, culoare, condiţie socială sau religie.” (Nostra Aetate, 5).

3. Rasismul trebui înfruntat cu o cultură a acceptării reciproce, recunoscând în fiecare om un frate cu care trebuie să convieţuim în solidaritate şi pace. De aceea, este nevoie de o muncă vastă de educare în spiritul valorilor care subliniază demnitatea persoanei şi care apără drepturile lui fundamentale. Biserica doreşte să îşi continue eforturile în această direcţie, şi cere tuturor credincioşilor să îşi aducă propria lor contribuţie responsabilă la convertirea inimilor, la sensibilizare şi formare. Pentru a ajunge însă la aşa ceva, este nevoie în primul rând de rugăciune.

   O invocăm pe Preasfânta Fecioară Maria pentru ca cultura dialogului şi acceptării reciproce să crească peste tot, alături de respectul pentru toate fiinţele umane. Ei îi încredinţăm apropiata Conferinţă din Durban, care sperăm să contribuie la construirea unei lumi mai libere şi mai solidare.