Patriarhul Bartolomeu I reflectează asupra implicaţiilor zilei de 11 septembrie

24.01.2002, Roma (ZENIT/Avvenire) - Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a fost unil dintre primii care a răspuns cu entuziasm la invitaţia Papei de a participa la Ziua de Rugăciune de la Assisi. La cei 62 de ani ai săi, considerat „primul între egali” între Patriarhii ortodocşi, el este de 11 ani liderul spiritual a 270 de milioane de ortodocşi. Bartolomeu I nu a scăpat nici o ocazie de a dialoga cu celelalte Biserici Creştine, în special cu Biserica Catolică. „Papa şi cu mine suntem prieteni buni”, spune el adesea.

– Preasfinţia voastră, care sunt motivele care v-au îndemnat să veniţi la Assisi?
– Ca primul Episcop din Biserica Ortodoxă, primat al Scaunului ecumenic, am răspuns cu bucurie invitaţiei fraterne a Papei Ioan Paul al II-lea, Papa Romei: toţi cei care îl respectă pe Dumnezeu şi iubesc omul trebuie să fie gata pentru a da mărturie în favoarea păcii şi să lupte împreună pentru aceasta. Noi am pornit pe acest drum de mult timp. O privim ca pe o sarcină pe care o îndeplinim cu plăcere şi aici, la Assisi, unde dorim să dăm mărturie despre credinţa şi speranţa Bisericii Ortodoxe.

– După 11 septembrie, există riscul prăbuşirii acelor civilizaţii în care religia devine motiv de conflict. Cum poate fi evitat un astfel de scenariu?
– Dacă priviţi cu atenţie, nu este nimic nou. Dezbaterea privind prăbuşirea civilizaţiilor durează de ani de zile. 11 septembrie a subliniat-o în mod tragic, prin pretenţia îngrozitoare de a lega terorismul de o credinţă religioasă. Pentru a lupta împotriva unor astfel de aberaţii, trebuie să mergem împreună pe drumul coexistenţei fraterne, al iubirii şi al păcii. Acest lucru, la rândul lui, cere o adevărată schimbare în mentalitate, o ruptură faţă de conceptele şi practicile din trecut. Înainte de toate cere căinţă şi iertare.

– Se pune problema dialogului cu islamul. Cum ar trebui el început?
– Astăzi dialogul inter-religios este mai necesar ca oricând. Situaţia creată după 11 septembrie ar trebui să ne conducă spre un dialog cu lumea islamică bazat pe responsabilitate, sinceritate şi respect reciproc. Acestea sunt condiţiile esenţiale ale dialogului.

– Patriarhia Ecumenică de Constantinopol se află astăzi pe pământ islamic. Din această experienţă, ce sugestii credeţi că puteţi da creştinilor din Apus care se confruntă cu prezenţa credincioşilor musulmani?
– Voi apusenii daţi impresia că aţi fost luaţi prin surprindere de prezenţa musulmană, şi adesea reacţionaţi într-un mod confuz şi violent. Noi cei de la Patrarhia Ecumenică, şi în general noi creştinii din Răsărit, dimpotrivă, avem o lungă experienţă. Am coexistat cu islamul, neîntrerupt, de la naşterea sa. Coexistenţa nu a fost întotdeauna şi în orice loc paşnică – nici chiar în prezent. În ciuda tuturor acestor lucruri, putem spune că a fost şi este coexistenţă.

Încă din timpul Imperiului Bizantin, Patriarhia Ecumenică a urmărit un dialog teologic cu islamul. Totuşi, există aici şi dialogul existenţial, care se desfăşoară în coexistenţa zilnică între oamenii de diferite convingeri. Cred că Apusul ar putea să înveţe ceva pe tema dialogului şi a coexistenţei interreligioase, privind la experienţa Răsăritului.

– Care este în opinia Dvs despre războiul împotriva terorismului lansat după atacurile din Statele Unite?
– Terorismul şi războiul, în orice formă şi orice motivaţie ar avea, reprezintă întotdeauna o tragedie. Răul care a fost declanşat pe 11 septembrie poate provoca o serie infintă de alte rele. Noi creştinii însă, ştim că răul nu se învinge cu rău.

– La ce vă referiţi?
– Mă refer în primul rând la incapacitatea de a preveni tragedia. Poate nu a fost făcut tot ce se putea face. De asemenea diagnosticul şi tratamentul adoptat nu tratează răul din rădăcină, motivele care au favorizat terorismul. Astfel de scăpări nu se vor mai petrece în viitor.

– Poate întâlnirea de la Assisi să relanseze dialogul interreligios, în special între creştinism, iudaism şi islam?
– Aceasta este marea speranţă. Sperăm ca Ziua de Rugăciune pentru Pace să reînnoiască dorinţa de cooperare între toţi cei care participă.

– În ce punct a ajuns dialogul ecumenic? Au marcat vizitele Papei Ioan Paul al II-lea în Grecia şi Ucraina un pas înainte?
– Drumul ecumenic, care a adus multe roade, nu a putut încă să manifeste unitatea creştinilor într-un mod puternic şi vizibil, pentru ca ea să fie recunoscută şi de lume. Acest lucru este adevărat şi pentru dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici. Este nevoie să se reînnoiască încrederea ecumenică. Din această perspectivă, călătoriile Papei Ioan Paul al II-lea sunt cu siguranţă o importanţă mărturie pentru dorinţa de unitate.