„Pântecele artificial” este văzut ca un pas spre dezumanizare

11.02.2002, Vatican (ZENIT) - Un consilier al Sfântului Scaun şi-a exprimat îngrijorarea la aflarea ştirii privind crearea unui „uter artificial”, despre care cei care l-au creat au spus că a susţinut temporar embrioni umani în afara trupului unei femei. Potrivit cotidianului britanic „The Observer”, oameni de ştiinţă de la Centrul pentru Medicină Reproductivă şi Nefertilitate din cadrul Universităţii Cornell din New York au construit prototipul unui uter artificial, în care au aşezat celulele care formează membrana mucoasei interne a uterului.

Echipa de cercetători, condusă de cercetătorul taiwanez Hung-Ching Liu, a implantat apoi embrioni umani care au aderat la pereţii uterului şi s-au dezvoltat timp de şase zile. În acel moment, potrivit cercetătorilor, experimentul a fost întrerupt. Oamenii de ştiinţă speră să repete experimentul până la ziua a 14-a, perioada maximă permisă de lege. Echipa ştiinţifică a declarat că a stabilit baza pentru gestaţia în afara pântecelui matern.

Andrea Riccardo Genazzani, Preşedintele Societăţii Italiene de Endocrinologie şi Ginecologie, a criticat experimentul şi a susţinut că „va fi imposibil ca un copil să se dezvolte în afara pântecelui matern”. El a spus că una este să menţii un embrion timp de câteva zile, şi cu totul altceva să susţii o sarcină.

Episcopul Elio Sgreccia, Vice-preşedinte al Academiei Pontificale pentru Viaţă, şi-a exprimat astăzi îngrijorările sale, într-un interviu la Radio Vatican.

– Ce credeţi despre acest experiment?
– Ne îndreptăm spre dezumanizare. Nu mai este vorba doar de procreere umană care are loc în afara actului de iubire dintre tată şi mamă, ci şi în afara trupului femeii. Este o procedură pur tehnologică, în detrimentul unei creaturi umane. Nu trebuie prea mult efort pentru a înţelege faptul că această invenţie de laborator trebuie condamnată, şi de către lege.

Totuşi, de acum înainte, nu ştiu cine va mai putea să declare că embrionul uman nu are propria lui individualitate, propria lui capacitate de dezvoltare, datorită faptului că se poate dezvolta chiar şi în afara trupului mamei. Vor fi necesare studii ulterioare privind autonomia biologică şi umană a embrionului pentru a cere protejarea creaturii umane de la începuturile ei.

Se creează o situaţie paradoxală: pe de o parte, se demonstrează natura autentică a embrionului, individualitatea sa umană, capacitatea sa de a se dezvolta în mod autonom din momentul fertilizării; iar pe de altă parte, el este tratat într-un mod inuman, fiind lăsat la mila tehnologiei.

– Experimentul nu neglijează doar legătura biologică dintre mamă şi copil, ci şi cea psihologică.
– Fiinţa care se dezvoltă este lipsită de comuniunea deplină cu mama. Dacă ceea ce psihologii au spus întotdeauna este adevărat – lucru pe care eu îl cred: starea emoţională, subconştientul se dezvoltă în faza prenatală prin schimburi cu mama – atunci în acest caz dezumanizarea este paradoxală şi gravă.

– În această ocazie, comunitatea ştiinţifică în general s-a declarat împotriva „uterului artificial”.
– Desigur, şi sper ca aceste exagerări să ridice din nou aceste întrebări în întreaga comunitate ştiinţifică, pentru ca anumite naţiuni, care încă nu au legi privind procreerea artificială, să redescopere semnificaţia deplin umană privind originea vieţii umane, care trebuie să fie rodul iubirii dintre tată şi mamă.

– Este posibil să se dedice energii şi fonduri pentru cercetarea care respectă fiinţa umană?
– Da, desigur. Depunem toate eforturile pentru ca cercetătorii să înţeleagă faptul că există şi o altă cale: a analiza cauzele nefertilităţii, a vindeca trupul bărbatului şi al femeii, pentru ca el să îşi recâştige capacitatea naturală de a procrea şi de a putea da viaţă într-un mod mai uman şi mai natural. Se investeşte puţin în acest sens. Fondurile sunt alocate cu mai mare uşurinţă pentru explorarea acestor noi experimente, în loc să se orienteze cercetarea spre acele domenii care ajută fertilitatea umană naturală. Motivaţiile umane sunt suficiente pentru a înţelege că ne îndepărtăm de obiectul autentic al cercetării.