Academia pentru Viaţă propune un nou dialog între credinţă şi ştiinţă
26.02.2002, Roma (ZENIT) - Dacă cercetarea ştiinţifică nu este deschisă faţă de viaţă, un dar de la Dumnezeu, „ea va genera tot mai mulţi monştri, până la distrugerea totală”, a avertizat un oficial al Vaticanului. Arhiepiscopul Javier Lozano Barragán, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de Sănătate, a făcut această apreciere asupra provocării etice a ştiinţei medicale atunci când s-a adresat adunării generale a Academiei Pontificale pentru Viaţă. Adunarea, la care au participat medici, oameni de ştiinţă, avocaţi, filosofi, bioeticieni şi teologi, s-a deschis luni. Tema întâlnirii este „Natura şi demnitatea persoanei umane ca fundament al dreptului la viaţă: provocarea din contextul cultural contemporan”.
În cuvântarea sa, Arhiepiscopul Lozano Barragán le-a spus celor de 200 academicieni că „ştiinţa şi tehnologia cele mai avansate, chiar şi atunci când urmează propriile lor legi, nu pot pretinde o autonomie care îl exclude pe Creator”. Adunarea şi-a început sesiunile de lucru pornind de la această premiză, dezbătând probleme ca: „Demnitatea persoanei umane şi legea”, „Problema antropologică: există un adevăr absolut despre om?” şi „Capacitatea minţii umane de a cunoaşte legea naturală”.
După discursurile de deschidere din partea Preşedintelui şi a Vice-preşedintelui Academiei, Juan de Dios Vial Correa şi respectiv Episcopul Elio Sgreccia, sesiunile au început cu alocuţiunea Arhiepiscopului Julian Herranz, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative. Dreptul la viaţă, a spus Arhiepiscopul Herranz, este „un drept primar”, pe care nici o autoritate nu îl poate considera ca o concesie, şi nici nu îl poate ignora. Fundamentul lui stă chiar în natura şi demnitatea persoanei umane.
El a sugerat nevoia reînnoirii dialogului dintre credinţă şi raţiune, filosofie şi revelaţie, „capabil de a restabili primatul persoanei”. „Acest dialog poate apărea astăzi mai dificil ca în trecut”, din cauza tendinţei moderne „de respingere a metafizicii, … de marginalizare a fiinţei”, cu toate consecinţele pe care aceasta le atrage, a spus el. Totuşi, această tendinţă constituie „o limitare intelectuală pe care nici credinţa nici ştiinţa nu o pot accepta”, a încheiat Arhiepiscopul Herranz.
