Creştinii sunt invitaţi să îşi redescopere propria identitate
03.03.2002, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
Cu această duminică a Postului intrăm în inima acestui timp unic de convertire şi de reînnoire spirituală, care ne va conduce spre Paşti. A treia, a patra şi a cincea duminică a Postului Mare constituie de fapt un itinerariu baptismal stimulator, a cărui origine se află în primele secole ale creştinismului, când exista norma ca botezurile să fie administrate în timpul Veghei Pascale. După trei ani de cateheză bine-structurată, în ultimele săptămâni ale Postului Mare „catecumenii” îşi încheiau ultima etapă a itinerariului lor, primind în mod simbolic Crezul, Tatăl nostru şi Evanghelia. Din acest motiv, Liturghia din această duminică este caracterizată de trei texte din Evanghelia lui Ioan, propuse conform unei scheme foarte vechi: Isus îi promite femeii samaritence apa vie, dă vederea unui orb şi îşi învie prietenul Lazăr din mormânt. Perspectiva botezului este clară: prin apă, simbolul Spiritului Sfânt, credinciosul primeşte lumina şi este renăscut în credinţă pentru o viaţă nouă şi eternă.
-
În multe domenii ale tradiţiei creştine străvechi, se pierde din păcate tot mai mult simţul religios autentic. A devenit de aceea necesar pentru creştini să îşi înnoiască conştiinţa propriei lor indentităţi. Cu alte cuvinte, este necesar ca ei să îşi redescopere botezul, apreciind vigoarea spirituală inepuizabilă a harului sfinţitor primit prin acesta, pentru a-l transmite apoi în fiecare domeniu al vieţii personale şi sociale.
„Izvorul de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4,14), despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, este prezent în fiecare persoană botezată, dar trebuie să fie curăţat în continuu de reziduurile păcatului, pentru ca să nu sece.
-
De aceea, colaborarea noastră este indispensabilă. Să primim aşadar invitaţia din Liturghie de a bea din izvorul vieţii veşnice. Fie ca Maria, Mama Bisericii, să îi ajute pe cei care se pregătesc să primească botezul, precum şi pe cei care l-au primit deja, să se angajeze în aceste săptămâni la o reînnoire interioară radicală.
Ştirile care vin din Madagascar mi-au produs îngrijorare şi tristeţe. Având încredere în tradiţionala integritate şi nonviolenţă a poporului din Madagascar, îndemn autorităţile să pornească din nou cu curaj şi încredere pe drumul dialogului, pentru o soluţionare rapidă a gravelor crize, urmărind doar binele comun. Invit în special comunităţile creştine ale Marii Insule să înalţe rugăciuni arzătoare pentru a cere de la Domnul darul păcii, al dreptăţii şi al respectului reciproc.
Ultimele veşti de la Ierusalim m-au întristat de asemenea profund. Violenţa, moartea şi represaliile nu pot decât să conducă populaţiile civile, fie ele israliene sau palestiniene, la disperare şi ură. Fie ca o încetare imediată a ostilităţilor, împreună cu un reînnoit simţ umanitar, în respect pentru legile internaţionale, să reducă la tăcere armele şi să facă să fie auzită vocea raţiunii! Vă invit să vă uniţi cu mine în rugăciune pentru această intenţie.
Îi salut acum în mod special pe credincioşii parohiei Sf. Gelasius, unde ar fi trebuit să merg în această dimineaţă. Preaiubiţilor, vă pot asigura că în mod spiritual am fost prezent la celebrarea voastră euharistică, şi că voi continua să vă sprijin cu rugăciunile mele. Sperând că voi putea să mă aflu printre voi în viitor, vă transmit din inimă binecuvântarea mea.
