Pr. Bernard Ştef despre data Paştilor

14.03.2002, Canton (Catholica) - În numărul dedicat Sărbătorii Paştilor al publicaţiei Unirea (The Union) a Diecezei Greco-Catolice de Canton, Ohio, SUA, a fost publicat un interviu cu pr. Bernard Ştef, de la Blaj, din Ordinul Augustinienilor Asumpţionişti. Reproducem în continuare integral acest interviu.

– De ce Bisericile Creştine nu sărbătoresc Paştile la aceeaşi dată?
– Sărbătoarea Învierii Domnului la date diferite are un substrat istoric, bazându-se pe tradiţii diferite. Nu este vorba de un adevăr de credinţă sau de o dogmă. Încă de la începutul creştinismului, credincioşii din Asia Mică, invocând o tradiţie derivând de la sfinţii Apostoli Ioan şi Filip, sărbătoreau Paştile la 14 Nissan (deodată cu evreii), indiferent în ce zi a săptămânii ar fi căzut. Creştinii din Occident, Alexandria, Palestina şi Grecia, bazaţi pe o tradiţie de la Apostolii Petru şi Pavel, serbau Învierea Domnului întotdeauna în duminica ce urma după echinocţiul de primăvară.

Aceste deosebiri au durat până în secolul al IV-lea, fără a provoca dezbinări mari. S-a impus tot mai mult practica de a sărbători Paştile în ziua de duminică. Sinodul de la Niceea a stabilit ca Învierea Domnului să fie sărbătorită în duminica ce urmează luna plină din 21 martie. În consecinţă, Paştile puteau să cadă între 22 martie şi 25 aprilie.

Dar deosebirile au existat şi după aceea. În Răsărit, când Duminica Paştilor cădea pe 14 Nissan, deci odată cu Paştile evreilor, sărbătoarea creştină se amâna cu o săptămână. În plus, tot în Răsărit, calculul datei Paştilor se făcea după calendarul iulian, care comporta unele inexactităţi de calcul. Ele au fost corectate în 1582, dar creştinii răsăriteni nu au primit, multă vreme, această reformă şi, chiar mai târziu, când au primit-o, calculau data Paştilor tot după calendarul vechi. Ruşii, precum şi alte popoare, celebrează şi acum Crăciunul după calendarul iulian – „stil vechi” – la 6 ianuarie.

Aşa se explică de ce Paştile sunt sărbătorite la date diferite în Apus şi Răsărit, diferenţa fiind de o săptămână-două sau chiar mai mult, ca în acest an, când trebuie să aşteptăm o nouă lună plină. Uneori, în anumiţi ani, Învierea Domnului este sărbătorită în Răsărit şi în Apus în aceeaşi duminică [în 2001 de exemplu – n.n.]. Să luăm însă în considerare că la Paşti se celebrează un eveniment al mântuirii. Oricând se celebrează Învierea lui Hristos cum se cuvine, roadele de mântuire sunt aceleaşi. De altfel, în fiecare duminică celebrăm Învierea Domnului.

– Nu s-ar putea ajunge ca toţi creştinii să sărbătorească deodată Paştile?
– Biserica Catolică se preocupă de această doleanţă a credincioşilor. În anul 1912 s-a pregătit un document care stabileşte o duminică anume, în luna aprilie, ca să rămână ca dată a Paştilor. Nu se ştie de ce Papa Pius al X-lea nu l-a semnat în timpul pontificatului său.

La Conciliul Vatican II (1962-1965) s-a discutat şi această problemă, dar nu s-a luat nici o hotărâre, probabil dintr-un motiv ecumenic – Biserica Catolică se arată deschisă ideii de a stabili, de comun acord cu celelalte Biserici Creştine, o dată fixă, convenabilă tuturor. Bisericile Protestante ar fi de acord, dar în ce priveşte Bisericile Răsăritene Ortodoxe, unele au refuzat iar altele nu au răspuns. Chestiunea rămâne deschisă. În unele ţări, în spirit ecumenic, Bisericile Creştine au căzut de acord. Este o soluţie locală. Idealul ar fi ca ea să devină universală. Problema unei date fixe a Paştilor a fost ridicată şi la ONU.

Oricum, sperăm că, într-un viitor apropiat, spiritul de înţelegere între creştini va învinge şi se va ajunge la o dată comună a Paştilor. Este dorinţa celor mai mulţi dintre creştini şi ar fi un prim pas ecumenic spre unitatea Bisericii. Pentru ca „toţi să fie una”, Domnului să ne rugăm…