Protestul Asociaţiei Juriştilor Greco-Catolici din România
18.03.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Am primit la redacţie un protest din partea Asociaţiei Juriştilor Greco-Catolici din România, pe care îl reproducem integral în continuare:
S-a aflat din mass-media de o intervenţie la Ministerul Justiţiei din partea Cancelariei Sfântului Sinod al Patriarhiei Române în legătura cu modul de soluţionare, pretins abuziv şi ilegal, din partea instanţelor judecătoreşti din Ardeal privind cererile de restituire a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale din parohiile Române Unite cu Roma – Greco-Catolice – reactivate în urma abrogării decretului 358/948 şi a recunoaşterii cultului respectiv prin decretul-lege 126/1990 care dispune şi restituirea bunurilor.
Pentru a intra în atmosfera şi justificarea folosită de însăşi puterea legiuitoare supremă, postrevoluţionară (Consiliul Frontului Salvării Naţionale) învederăm mai jos expresiile folosite de actul normativ nr. 9/31 decembrie 1989 (decret-lege) care abrogă acest decret nr. 358/948 (între alte acte normative) calificând decretul 358/948 ca fiind: „emanaţia fostului regim dictatorial care, prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale şi morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetăţenilor”…; dispunând înlăturarea imediată din legislaţia ţării a acestor acte normative.
Este pentru prima data în terminologia juridică românească că se întrebuinţeaza cele mai drastice şi infamate expresii cu privire la vreun act normativ, declarându-l nedrept, discriminator, grav păgubitor, luând măsura înlăturării imediate din legislaţia ţării. Totuşi, acest decret 358/1948 este invocat drept temei al intervenţiei de mai sus din partea Cancelariei Sfântului Sinod pe lângă Ministerul Justiţiei – doamna ministru Rodica Stănoiu – în vederea împiedicării promovării acţiunilor în justiţie din partea parohiilor greco-catolice pentru restituirea bisericilor lor şi a caselor parohiale şi altor bunuri ce le-au fost luate şi se află azi încă în detenţia BOR.
În esenţă, materialul folosit în cadrul intervenţiei invocă lipsa de competenţă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona astfel litigii, considerând că aceste litigii revin în exclusivitate în competenţa dialogului dintre cele două Biserici, făcând trimitere la două decizii, una a Curţii Constituţionale nr. 23/1993, precum şi la una a Curţii Supreme de Justiţie nr. 901/1996. Argumentele sunt eronate, iar deciziile menţionate nu conţin dispoziţii de interdicţie, respectiv de lipsă de competenţă din partea instanţelor judecătoreşti de a judeca astfel de litigii. Astfel: Curtea Constituţională se pronunţă doar în sensul că dialogul între cele două Biserici este o procedură prealabilă care însă nu împiedică părţile să se adreseze cu proces justiţiei (23/1993).
Nici decizia Curţii Supreme nr. 901/96 nu conţine dispoziţia înlăturării din faţa instanţelor judecătoreşti a acestor litigii, ci, din contră, în mod constant le judecă, noi invocăm hotărâri recente cum ar fi decizia nr. 5238 din 15 decembrie 2000 din dosarul 2640/1998 şi decizia nr. 1/1998 din dosarul 6/1998. CSJ a soluţionat astfel de litigii. Noi arătăm însă că decretul 126 care în art. 3 conţine recomandarea negocierilor prealabile este din 24 aprilie 1990, dar, între timp, adică în 8 decembrie 1991, a apărut Constituţia care în articolul 21 dispune: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime”. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
În acelaşi sens este şi conţinutul articolului 3 din codul civil român, lege organică, în vigoare din 1864, până în prezent; iar judecătorul care refuză să judece un litigiu se face vinovat de denegare de dreptate. Menţionăm că în cazurile concrete invocate din Dej, Mintiul Gherlii şi Chiuieşti, materialul folosit pentru intervenţie omite să arate că dialogul s-a incercat în toate cazurile şi dovezile există în aceste dosare, numai că nu au dat rezultate. În acelaşi material se mai introduce un asa-zis principiu al „autonomiei bisericeşti” care s-ar fi încălcat de instanţele judecătoreşti, judecând după litigii. Potrivit dispoziţiei articolului 1 din Constituţie, România este un stat unitar, iar articolul 16 arată că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi, mai mult, nimeni nu este mai presus de lege. Prin urmare, nici un cult nu poate invoca o aşa-zisă autonomie în raport cu legea şi nici nu poate paraliza judecarea unor litigii formulate împotriva sa de alte persoane fizice sau juridice.
Semnează Preşedinte avocat Victor Toma şi Secretar prof. Tiberiu Morariu.
