Pastorala de Paşti 2002 a Mitropolitului Corneanu al Banatului
26.04.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - „Să zăbovim puţin cu gândul asupra sfintelor femei, uceniţe ale Mântuitorului Hristos, care îl urmaseră în timpul propovăduirii Sale, îi ascultaseră învăţătura şi erau pline de dragoste sfântă faţă de El. Necunoscând teama, vin din nou la mormânt să ungă trupul Domnului, pe când ceilalţi ucenici stau toţi închişi în casă de frică. Pentru dragostea şi devotamentul lor faţă de Domnul Iisus Hristos, pentru sufletul lor plin de credinţă, ele s-au învrednicit de cea mai mare răsplată şi bucurie, şi anume de a fi primele fiinţe care au auzit de la înger marea veste că Hristos a înviat. (…) Exemplul lor de dragoste şi credinţă în Domnul a fost urmat de nenumărate alte femei în istoria celor două mii de ani de creştinism. Dacă ele au fost trimise şi de îngeri şi de Domnul să vestească învierea Sa, apoi urmaşele lor au continuat şi continuă şi astăzi lucrarea de vestire a învăţăturii Domnului Hristos.
Suntem convinşi că dacă Biserica creştină a avut şi are atâţia sfinţi, aceasta se datoreşte în primul rând mamelor lor. Biserica îşi aminteşte cu evlavie de Sfânta Elena, care a făcut să avem pe Sfântul Constantin; de Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare; de Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; de Nona, mama Sfântului Grigorie din Nazianz; de Monica, mama Fericitului Augustin, şi de atâtea alte mame de sfinţi şi cuvioşi, care, prin educaţia dată fiilor lor şi prin dragostea faţă de Dumnezeu pe care au sădit-o în aceştia, au făcut ca ei să ajungă stele luminoase pe cerul nostru creştin. (…)
Dar numai în trecut vom găsi femei şi mame creştine vrednice de amintit? Să ne gândim la vremea noastră, la mamele noastre, la femeile creştine de azi. Cine decât mama credincioasă, care este convinsă că pruncul său este un dar al lui Dumnezeu, face prima sfântă cruce pe pieptul copilului său? (…) Cine vorbeşte prima dată copilului de Dumnezeu şi cine îl învaţă să cunoască şi să păzească rânduielile creştine păstrate de Biserică? Cine, decât femeia, mama creştină?
Ne amintim toţi cu duioşie de mamele noastre care ne-au sădit în suflet credinţa, dragostea faţă de Dumnezeu şi de Biserica Sa, ca şi toate sentimentele de omenie, de respect, de bunătate.
Femeia creştină însă, nu numai ca mamă, ci şi ca soţie face apostolat creştin în familia sa, căci ea stăruie ca în casa proprie să domnească Dumnezeu, ca icoană şi candela să nu lipsească, sfintele sărbători să fie respectate. (…)
Dacă în trecut femeia s-a dovedit a fi prin viaţa ei pildă de trăire a adevărurilor creştine, ea trebuie şi astăzi să fie în casa ei şi în societate un exemplu pozitiv. Astfel prezentându-se lucrurile, ne dăm seama cât trebuie să ajutăm femeia să-şi înţeleagă rosturile, să nu decadă săvârşind păcate de genul celor pe care le vedem astăzi la tot pasul, să se respecte pe sine şi pe cei din jurul ei, să urmeze întru totul voii lui Dumnezeu.”
