Papa subliniază natura personală a mărturisirii
02.05.2002, Vatican (ZENIT) - Mărturisirea personală a păcatelor, în locul mărturisirii generale sau colective, este modul normal şi corespunzător de aplicare a Sacramentului Reconcilierii, afirmă Papa Ioan Paul al II-lea într-un nou document. Scrisoarea Apostolică „Misericordia Dei” a fost scrisă în răspuns la folosirea eronată în anumite ţări a mărturisirii colective şi a dezlegării generale. Acestea sunt prevăzute pentru situaţii de urgenţă, în care penitenţii au intenţia de a merge ulterior să se mărturisească personal. În ultimii ani însă, această metodă excepţională a ajuns în unele zone să devină metoda normală de mărturisire.
„Faptul că omenirea are nevoie de purificare şi de iertare este ceva foarte evident în aceste timpuri istorice”, a explicat astăzi Cardinal Joseph Ratzinger, prezentând mass-mediei noul document. „Tocmai din acest motiv, Sfântul Părinte a dorit să scrie o Scrisoare Apostolică, în care înainte de toate subliniază caracterul personal al Sacramentului Pocăinţei”, a mai spus el. Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a adăugat: „vinovăţia, în ciuda tuturor legăturilor noastre cu comunitatea umană, este într-un final ceva cu totul personal, şi de aceea vindecarea noastră şi iertarea trebuie să fie de asemenea întru totul personale.”
Cardinalul Ratzinger a mai explicat faptul că „Dumnezeu nu ne tratează ca şi pe nişte părţi ale unei colectivităţi. El ne ştie pe fiecare după numele nostru, ne cheamă pe fiecare personal şi ne mântuieşte, dacă am căzut în păcate. Deşi Domnul se adresează fiecărei persoane în mod direct în toate sacramentele, caracterul personal al vieţii creştine este manifestat într-un mod deosebit de clar în Sacramentul Pocăinţei.”
Această dimensiune personală, a spus Cardinalul, s-a aflat „în umbră în ultimele decenii datorită recurgerii tot mai dese la dezlegarea generală, considerată tot mai mult ca o formă normală a Sacramentului Pocăinţei”. Acest „abuz”, a adăugat Cardinalul, „a contribuit la dispariţia treptată a acestui Sacrament în unele părţi ale Bisericii”.
„Acest document adaugă aşadar o nouă povară pe umerii creştinilor?” a întrebat Cardinalul Ratzinger. „Dimpotrivă; caracterul total personal al vieţii creştine trebuie apărat. Desigur, mărturisirea păcatelor personale poate părea ceva dificil pentru o persoană, deoarece o umileşte şi o pune faţă în faţă cu sărăcia sa.” Totuşi, a subliniat el, „tocmai de aceasta avem nevoie; suferim tocmai din această cauză: ne închidem în propriul nostru delirium de vinovăţie, şi de aceea sunt închişi şi faţă de ceilalţi”.
„În tratamentele psihoterapeutice, o persoană este făcută să poarte povara unor revelaţii profunde şi adesea periculoase despre propriul eu”, a adăugat Cardinalul. „În Sacramentul Pocăinţei, simpla mărturisire a vinovăţiei personale este prezentată cu încredere în bunătatea îndurătoare a lui Dumnezeu.”
„Este important să o facem, fără a cădea în scrupule, cu spiritul de încredere caracteristic copiilor lui Dumnezeu”, a spus Cardinalul în încheiere. „Astfel, mărturisirea poate deveni o experienţă eliberatoare, în care greutăţile trecutului sunt luate de la noi şi ne putem simţi reîntineriţi prin meritul harului lui Dumnezeu.”
Cardinalul Jorge Arturo Medina Estévez a vorbit de asemenea despre document. El a explicat că Scrisoarea Apostolică „confirmă învăţătura tradiţională a Bisericii, conform căreia, singurul mod normal de celebrare a Sacramentului Pocăinţei este acela care implică mărturisirea în faţa preotului a tuturor păcatelor, cu dezlegarea personală”. Prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a subliniat faptul că aşa-numita dezlegare colectivă sau generală trebuie considerată ca fiind excepţională şi extraordinară.
„Se poate recurge la ea numai şi numai în cazul de pericol de moarte sau atunci când fizic şi moral este imposibil să se celebreze Sacramentul în modul obişnuit”, a explicat Cardinalul. „A pune semnul de egalitate între dezlegarea colectivă şi modalitatea obişnuită de celebrare a Sacramentului penitenţei este o eroare doctrinală, un abuz disciplinar şi un rău pastoral”.
Arhiepiscopul Julian Herranz, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative, a vorbit şi el la conferinţa de presă, subliniind două dimensiuni ale Scrisorii Apostolice a Sfântului Părinte. Aceste dimensiuni, a spus el, sunt „dreptul fundamental al credincioşilor de a primi de la păstori Sacramentele instituite de Cristos” şi datoria acestora din urmă de a „stabili şi aplica cu sârguinţă legile canonice şi liturgice care asigură celebrarea validă şi licită a Sacramentelor”.
