Identitate eclesială şi construcţie europeană
13.05.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - În cadrul colocviului internaţional cu tema „Cultele şi Statul în România”, desfăşurat în perioada 10-11 mai 2002 la Cluj-Napoca, IPS Jean-Claude Perisset, Nunţiul Apostolic în România, a vorbit despre „Identitate eclezială şi construcţie europeană”.
Tratând problema locului şi rolului Bisericilor şi al Comunităţilor religioase în Europa aflată în construcţie, Nunţiul Apostolic a arătat tendinţele de creere a unei Europe `laice`, care poate avea două sensuri: „o laicitate a `excluderii`, care ignoră complet factorul religios şi specificitatea sa în societate, şi deci în raportul Statului cu Comunităţile religioase (…) legea civilă le asimilează cu societăţile particulare, fără nici o recunoaştere a specificităţii lor”; precum şi „o laicitate a `distincţiei`, prin care Statul afirmă propria specificitate faţă de factorul religios, pe care îl recunoaşte ca atare, şi căruia îi dă locul cuvenit în propria sa ordine juridică”.
IPS Jean-Claude Perisset a arătat în continuare identitatea eclesială multiplă a Europei. Biserica Catolică este „o entitate unitară universală, care contribuie tocmai prin acest fapt la o anumită unificare a popoarelor din Europa”. Bisericile Ortodoxe, cu identitatea lor naţională, „aduc în construcţia europeană atât o tradiţie comună, care constituie baza comuniunii lor canonice, cât şi varietatea expresiilor naţionale ale acestei comuniuni”. Bisericile şi Comunităţile născute din Reformă, prin diferite Federaţii şi Alianţe supranaţionale, aspiră la „o identitate proprie care posedă deja o dimensiune europeană”.
Partea a treia a referatului prezentat de Nunţiul Apostolic în România răspunde la întrebarea „Ce înseamnă identitatea eclesială?” „Referinţa comună la Cristos – recunoscut ca Dumnezeu şi Mântuitor de către toate Bisericile şi Comunităţile membre ale Consiliului European al Bisericilor (KEK), precum şi bineînţeles de către Biserica Catolică – le dă o referinţă de bază comună pentru raportul lor cu Statul”. În societatea civilă, Biserica are misiunea de a proclama valorile evanghelice referitoare la viaţa socială. „O primă responsabilitate a Statului este de a face posibilă această misiune”, prin a da Bisericii posibilitatea de a avea şcoli şi institute teologice proprii, precum şi accesul liber la mijloacele de comunicare în masă. Nunţiul constată în continuare faptul că construcţia Europei aduce o provocare ecumenică, ce obligă la colaborare eclesială, şi vede în această provocare „un semn al timpurilor”.
În partea a patra, IPS Jean-Claude Perisset arată „Misiunea Bisericilor şi a Comunităţilor în construcţia europeană”. Această misiune constă în: mărturia dată despre prezenţa lui Cristos în lume; reconcilierea; comuniunea în diversitate; atenţia faţă de cei mici, faţă de cei mai slabi sau angajamentul social şi umanitar; deschiderea Europei faţă de lume. În concluzie, Nunţiul Apostolic consideră ca providenţială apariţia simultană în secolul al XX-lea a Mişcării ecumenice pe de o parte, şi pe de altă parte a construcţiei sociale, economice şi politice a unei Europe unite. Creştinii trebuie să fie convinşi că „au de îndeplinit o misiune în acest proces uman”, iar instanţele responsabile de acest proces trebuie să ţină cont de „prezenţa în Europa a creştinilor şi de angajamentul lor, precum şi de cel al Comunităţilor cărora le aparţin, al Bisericilor lor”.
