Transferul de bunuri şi trecerea credincioşilor de la un cult la altul
16.05.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - În perioada 10-11 mai 2002, a avut loc la Cluj-Napoca, în găzduirea Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, Colocviul Internaţional „Cultele şi Statul în România”. Din partea Bisericii Catolice au participat cu referate IPS Jean-Claude Perisset, Nunţiul Apostolic în România; Mons. Erdo Peter, Episcop auxiliar de Szekesfehervar, Rectorul Universităţii Pazmany din Budapesta; Ierom. Iosif, OSBM – Iosif Ioan Furtună, protoegumenul Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, Provincia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” România; pr. prof. Marton Joseph, Decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Cluj-Napoca. Din partea Bisericii Greco-Catolice au participat IPS George, Arhiepiscop de Cluj-Gherla, şi pr. prof. Călin Bot, Rectorul Institutului Teologic Greco-Catolic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca.
Catholica a avut bucuria să îi ia un interviul Ierom. Iosif, OSBM, care a participat din partea Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca cu referatul „Biserica şi Statul român – o perspectivă greco-catolică”.
– În referatul pe care l-aţi prezentat în cadrul Colocviului Internaţional, referindu-vă la propunerea de legiferarea a situaţiei bunurilor unui cult în cazul în care credincioşii părăsesc cultul, aţi vorbit despre o interferenţă a Statului cu disciplina bisericeasă. Ne puteţi explica?
– Există în principal două obiecţii la respectiva propunere. În primul rând situaţia bunurilor unui cult, nici chiar în cazul în care credincioşii părăsesc cultul, nu poate fi legiferată de Stat, de vreme ce Cultele au legi proprii în acest sens, iar Statul susţine că recunoaşte şi respectă aceste legi ale Cultelor. A doua obiecţie este una de principiu: în cazul în care o persoană juridică îşi încetează existenţa, bunurile care îi aparţin au o destinaţie fixată în statutul acelei persoane juridice. Ori în momentul în care Statul legiferează ce se întâmplă cu bunurile, încalcă un principiu fundamental de drept.
– Care este de fapt propunerea din proiectul de Lege a cultelor?
– Conform ultimei variante a proiectului de Lege a Cultelor, pe care l-am avut spre analiză, dacă trec mai mult de jumătate dintre credincioşii unui cult la un alt cult, atunci toate bunurile cultului părăsit trec împreună cu acei credincioşi la cultul adoptat. Este ceva absurd, ceva contrar legislaţiei bisericeşti. Pe de altă parte, în articolul următor al proiectul Legii Cultelor se susţine că destinaţia patrimoniului cultului a cărui activitate încetează sau este desfiinţat este cea stabilită în statutele proprii de organizare şi funcţionare. În situaţii extreme cele două prevederi ale proiectului de Lege sunt contradictorii.
Interesant este ca Biserica Ortodoxă Românp (BOR) susţine acest model de reglementare a transferului de bunuri în cazul trecerilor de credincioşi de la un cult la altul, deşi este împotriva propriului drept canonic şi, mai ales, ea este cea mai vizată a pierde bunuri ca Biserică majoritară. Biserica Greco-Catolică (BRU) în schimb nu susţine acest mod de reglementare.
– Cum priveşte BOR şi BRU, conform dreptului canonic, situaţia transferului de bunuri în cazul trecerii de credincioşi de la un cult la altul?
– Există unii reprezentanţi ai BOR care afirmă că bisericile aparţin credincioşilor. Este o afirmaţie ce contravine până şi dreptului canonic ortodox, din moment ce în respectivul Drept Canonic (a se vedea ediţia din 1990 a arhid. prof. dr. Ioan F. Floca, aparută cu binecuvantarea PF Teoctist) se spune: „Dreptul canonic al Bisericii n-a confirmat o asemenea practică, potrivit căreia laicii, deci şi comunităţile credincioşilor laici, ar putea avea în proprietate bunuri bisericeşti”. De altfel acolo unde greco-catolicii devin majoritari în urma revenirii majorităţii credincioşilor ortodocşi la Biserica Greco-Catolică, la revendicarea bunurilor bisericeşti BOR afirmă că biserica şi celelalte bunuri nu pot fi retrocedate pentru că aparţin Episcopiei.
Conform dreptului canonic al BRU, trecerea de credincioşi nu implică automat şi transferul de bunuri. O aparentă excepţie apare atunci când o comunitate fostă greco-catolică revine la BRU împreună cu biserica: bunurile nu revin în virtutea vreunei dispoziţii canonice motivate de trecerea credincioşilor, ci în virtutea unei reparări a actului ilegal din 1948, prin care bunurile BRU au fost luate de stat şi date BOR.
– În deschiderea Colocviului Internaţional, Arhiepiscopul ortodox Bartolomeu Anania a sugerat o schimbare de strategie: BOR nu mai doreşte separarea Bisericii faţă de Stat, ci doar autonomia acesteia. S-a spus că Ierarhii ortodocşi vor să colaboreze mai mult cu autorităţile, pentru a-i ajuta pe credincioşi. Ce consecinţe credeţi că ar putea avea o astfel de schimbare de strategie?
– În primul rând nu ar mai putea fi asigurată aceea echidistanţă a Statului faţă de Culte. Nu cred însă că Statul va accepta aşa ceva, cel puţin formal şi public. Mă gândesc în al doilea rând la procesul de aderarea a României la Uniunea Europeană, o condiţie fiind ca Statul să nu aibă nici un fel de relaţii „preferenţiale” cu anumite culte. Mons. Peter Erdo spunea că în Ungaria, unde romano-catolicii sunt aproape majoritate absolută, este interzisă inclusiv folosirea apelativului de „majoritar”. O recunoaştere a BOR ca Biserică „naţionala” credem că ar crea unele probleme în integrarea Romaniei în UE. Dar se pare că unii teologi ortodocşi conştientizează deja acest lucru, un semn fiind chiar discursul asist. univ. Radu Preda, din partea Arhiepiscopiei ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, de la recentul Colocviu Internaţional.
