Mons. Dimitri Salachas în vizită în România

03.07.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Binecunoscutul profesor de drept canonic, Mons. Dimitri Salachas, se află zilele acestea în România, primul motiv al sosirii sale fiind hirotonirea întru preoţie a doi dintre studenţii săi de la Roma. Aceştia au fost hirotoniţi sâmbătă, la Iaşi, pentru Dieceza de Bucureşti.

Mons. Salachas, preot greco-catolic de origine greacă, este un apropiat al Bisericii Catolice din România, în special al Bisericii Greco-Catolice. A avut bunăvoinţa de a acorda pentru Catholica un interviu, pe care îl reproducem în continuare:

– Nu sunteţi pentru prima oară în România. Ce vă leagă de ţara noastră?
– Într-adevăr, nu este prima oară când vin, însă este prima oară când am vizitat Moldova, cu ocazia hirotonirii a doi dintre studenţii mei. Anul acesta am mai vizitat odată România, în februarie. Ce mă leagă de România? În primul rând prezenţa în România a Bisericii Greco-Catolice. Eu sunt preot al Exarhatului Greco-Catolic de la Atena, deci sunt direct legat de greco-catolici. De fapt am avut şi am mai mulţi studenţi greco-catolici, dar şi romano-catolici, la Roma, studenţi la universităţile la care predau. Apoi am legături strânse de prietenie şi colaborare cu Episcopii greco-catolici.

– În luna februarie aţi venit în România pentru a participa la Simpozionul de lansare a ediţiei „pro manuscripto” a Codului Canoanelor Bisericilor Rasaritene (CCEO).
– Da. A fost un eveniment deosebit, care a venit la 10 ani de la promulgarea oficială a Codului. Este cea mai nouă traducere. Majoritatea Bisericilor Răsăritene îl au deja: este cazul Bisericilor Catolice Răsăritene ucrainiană, poloneză, siro-malabareză… Simpozionul de la Oradea a fost unul deosebit de interesant, care s-a bucurat de participarea specialiştilor în drept canonic romano-catolici şi greco-catolici, români dar şi străini. M-am bucurat să mă număr şi eu printre participanţi.

Lansarea Codului în limba română este benefică pentru Biserica Greco-Catolică, aflată într-un proces de înnoire în toate sectoarele. Studenţii români aflaţi la Roma se pregătesc în diverse sectoare ale ştiinţei teologiei, printre care şi în drept canonic. Sunt trei tineri care îşi pregătesc cu mine doctoratul în drept canonic, alţii licenţa… Venirea lor în România va fi cu siguranţă benefică pentru Biserica Greco-Catolică.

– Aplicarea Codului întâmpină unele probleme. Există o inerţie după zeci de ani când, sub comunism, situaţiile excepţionale lăsau loc la practici excepţionale. Acum vine acest Cod Canonic care reglementează situaţia, dar nu toţi sunt deschişi să îl accepte.
– Nu este vorba de o situaţie singurală, specifică doar României. Trebuie spus că scopul promulgării unui Cod comun tuturor Bisericilor Catolice Răsăritene este tocmai evitarea izolării Bisericilor, fiecare după propriile obiceiurile. Codul comun nu distruge ritul fiecărei Biserici sau dreptul de a avea o disciplină canonică proprie. Codul comun ajută doar fiecare Biserică să îşi înnoiască tradiţia la lumina doctrinei şi disciplinei în vigoare în Biserica Catolică. Tradiţiile nu trebuie abolite, doar adaptate la exigenţele timpurilor noastre. Codul este deci un element de unitate în structurile fundamentale ale Bisericilor Catolice Răsăritene.

Ierarhii catolici orientali au fost sensibilizaţi relativ la importanţa Codului. Să nu uităm că acest document vine de la Pontiful Roman. Ignorarea Codului înseamnă ignorarea Pontifului Roman. Atunci când a promulgat acest Cod, Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să ofere tuturor catolicilor răsăriteni un instrument valid pentru întoarcere la tradiţiile noastre autentice, dând posibilitatea tuturor Bisericilor să adapteze aceste norme la situaţiile lor concrete.

– Într-o lucrare a unui apropiat al Mitropolitului Antonie Plămădeală se face o analiză a CCEO în contextul dialogului ecumenic. Este de fapt mai mult o critică. Ne puteţi spune opinia Dvs?
– Mai întâi doresc să spun că am avut onoarea şi bucuria de a colabora cu Mitropolitul Antonie, tocmai în cadrul dialogului oficial dintre catolici şi ortodocşi. Codul comun priveşte doar Bisericile Catolice Răsăritene şi nu intenţionează să fie aplicat în afara acestora. Nu este un Cod scris pentru timpurile viitoare, când se va realiza unirea Bisericilor, ci este un Cod scris pentru timpurile prezente. Bisericile Catolice Răsăritene aveau nevoie de o coordonare comună a disciplinei lor, şi de aceea a fost realizat acest Cod. În momentul în care va avea loc refacerea totală a comuniunii dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, Codul va trebui revizuit pe baza principiilor care au stat la baza refacerii comuniunii. Dar trebuie să ţinem cont de realitatea prezentă: Bisericile Catolice Răsăritene există, şi au nevoie de un Cod comun. Repet: pentru timpurile prezente.