Vocaţia ecologică a oamenilor
25.08.2002, Castel Gandolfo (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
„O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! … Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!” (Romani 11,33.36).
Cu acest imn de laudă, propus din nou în Liturghia de astăzi, Sf. Paul încheie prima parte a Epistolei către Romani. Creatura umană se simte foarte mică înaintea minunii Providenţei divine, manifestată în creaţie şi în istorie. În acelaşi timp, [creatura umană] înţelege că este recipientul unui mesaj de iubire care o cheamă la responsabilitate. Oamenii, într-adevăr, sunt desemnaţi de către Dumnezeu administratori ai pământului, pentru a-l cultiva şi a-l proteja. De aici izvorăşte ceea ce putem numi „vocaţia ecologică” a oamenilor, care în timpurile actuale a devenit mai imperioasă ca niciodată.
-
Meditând asupra acestei pagini a Apostolului Paul, gândurile noastre se îndreaptă către Summit-ul Mondial privind Progresul Continuu, care se deschide mâine în Johannesburg, Africa de Sud. Toţi sperăm că numeroşii şefi de state şi de guverne prezenţi, şi ceilalţi participanţi, vor reuşi să găsească modalităţi eficiente de realizare a unei dezvoltări umane integrale, având în vedere dimensiunea economică, socială şi ecologică. Într-o lume care este tot mai mult interdependentă, pacea, dreptatea şi protejarea creaţiei trebuie să fie rodul efortului comun al tuturor în urmărirea împreună a binelui comun.
-
Ne întoarcem acum către Preasfânta Fecioară. Ea împărtăşeşte bucuriile şi durerile, neliniştile şi speranţele omenirii, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu aproape 50 de ani în Siracusa, când o imagine a Fecioarei, acum păstrată în sanctuarul special construit, a plâns timp de mai multe zile.
Tocmai pentru a se pregăti pentru a 50-a aniversare a acelui eveniment extraordinar, aniversare care va avea loc în perioada 29 august – 1 septembrie 2003, Arhidieceza de Siracusa va observa un an marian special. Ne unim cu bucurie în rugăciune cu iubita comunitate din Siracusa, convinşi că lacrimile Mamei cereşti sunt un semn elocvent al Îndurării Divine, căreia doresc din nou să îi încredinţez Biserica şi întreaga lume.
