Jurnaliştii spanioli cer Papei beatificarea unui coleg de breaslă

10.11.2002, Roma (ZENIT) - Peste 200 de jurnalişti i-au adresat Papei Ioan Paul al II-lea scrisori semnate cerând beatificarea lui Manuel Lozano Garrido (Lolo, cum îl numeau prietenii), un scriitor şi jurnalist care şi-a petrecut mai mult 28 de ani din viaţă într-un scaun cu rotile.

„Noi, jurnaliştii, avem nevoie de un mijlocitor ca Lolo care să ne oprească atunci când suntem tentaţi să optăm pentru o critică facilă şi dăunătoare”, arată Alex Rosal. Rosal, director al săptămânalului spaniol `Fe y Razon` (Raţiune şi credinţă), i-a înmânat Papei scrisorile semnate de colegii săi, la 11 septembrie.

„Noi, jurnaliştii, avem nevoie de un mijlocitor care să ne ocrotească împotriva abuzurilor de putere; care să ne lumineze când culegem ştiri şi declaraţii care se concentrează pe partea pozitivă a fiinţei umane, şi care să ne îndrume ca să descoperim minciunile şi corupţia care ne înconjoară”, a mai spus Rosal.

Garrido s-a născut în Linares, Spania, în 1920. A lucrat la diferite ziare, la Associated Press şi la alte agenţii. În 1942 s-a îmbolnăvit de spondiloză, care i-a deformat trupul şi l-a lăsat invalid. În ultimii zece ani şi-a pierdut complet vederea. În ciuda invalidităţii sale, a dictat nouă cărţi surorii sale Lucia şi prietenilor săi, şi a fondat Sinai, o revistă pentru bolnavi.

„Lolo a fost un om al timpurilor noastre, un mare jurnalist şi un mare scriitor care, în ciuda dificultăţilor sale fizice, a mers înainte, prin mărturia şi sfinţenia sa aducând lumină în calea practicării `jurnalismului nou`, fără a cădea în senzaţionalismul galben, roz sau negru. A fost un maestru”, a arătat Alex Rosal. „Fie ca Lolo să ne ajute din cer să imităm jurnalismul său şi să ne dea măcar o fărâmă din credinţa lui şi din iubirea lui pentru Cristos, şi din bucuria lui naturală”, a încheiat Rosal.

Atunci când a fost prezentată biografia lui Garrido la Madrid, Cardinalul Antonio Javierre Ortas, fostul Prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a spus: „Nu e greu de imaginat bucuria ce îl aşteaptă pe Papa Ioan Paul al II-lea de a vedea un invalid ridicat la cinstea altarelor”.

Pr. Rafael Higueras, vicar judiciar al Diecezei de Jaen, care i-a dus timp de nouă ani Euharistia lui Garrido şi a fost alături de el când acesta a murit, a declarat pentru agenţia Zenit că Lolo a fost „un creştin care a luat Evanghelia în mod serios”. „Permanenta lui bucurie era vizibilă în surâsul lui permanent; era un om al durerii, şi cu toate acestea semăna bucurie în sutele de tineri şi adulţi care se apropiau de el pentru a-i cere un sfat, pentru că el avea un secret”, a amintit pr. Higueras.

Garrido a descoperit acest secret în Acţiunea Catolică, când în anii 1930 „a învăţat să o iubească nebuneşte pe Sfânta Fecioară, şi şi-a adâncit devoţiunea faţă de Euharistie, ceea ce l-a marcat pentru toată viaţa”, a arătat preotul. În timpul adolescenţei, Garrido a dus Euharistia în mod clandestin în timpul Războiului Civil Spaniol. Devoţiunea sa pentru Euharistie a devenit intensă când şi-a petrecut întreaga zi de Joia Sfântă în închisoare adorându-l pe Domnul sub chip sacramental, care-i fusese dat ascuns într-un buchet de flori.

Pr. Higueras îşi aminteşte: „Deja paralizat, din balconul casei sale situată exact în faţa porţilor parohiei, se oprea din munca de scriitor şi spunea: `Acum, faţă în faţă cu tabernacolul, mă duc să scriu un scurt paragraf împreună cu El`” – adică, să converseze puţin cu Domnul.

Congregaţia din Vatican pentru Cauzele Sfinţilor a publicat deja `positio` – documentaţia asupra vieţii şi virtuţilor lui Garrido – iar în 2000 a primit documentaţia asupra unui miracol atribuit mijlocirii lui Lolo. Un grup de catolici au înfiinţat o asociaţie pentru a aminti mărturia vieţii lui. Mai multe informaţii sunt disponibile la amigoslolo@wanadoo.es.