Ziua Recunoştinţei pentru darul creaţiei
10.11.2002, Vatican (Catholica) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
În această a doua duminică din noiembrie are loc în Italia Ziua Recunoştinţei, organizată de Confederaţia Naţională a Cultivatorilor. Este bine şi e de datoria noastră să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile primite în timpul anului şi să fim recunoscători faţă de oamenii care le obţin din pământ prin munca lor. Agricultorii, adesea neluaţi prea mult în seamă în societăţile industriale, merită, în schimb, aprecierea tuturor, pentru serviciul primar pe care-l aduc întregii familii umane.
Păstrarea creaţiei este o obligaţie pe care toţi trebuie să şi-o asume. Aşa cum au scris Episcopii italieni în Mesajul lor, „nu trebuie să uităm niciodată că pământul este al lui Dumnezeu, chiar dacă este dat în mâinile omului ca să-l stăpânească (cfr. Geneză 1,28)” (n. 1). Este necesară, în acest sens, o autentică dezvoltare culturală: de la exploatarea nediferenţiată a resurselor trebuie „să se treacă” la administrarea responsabilă a bunurilor pe care ni le oferă creaţia.
-
Naţiunile Unite au declarat anul 2002 „Anul Muntelui”. Ziua Recunoştinţei de astăzi se adresează, deci, în mod deosebit ambientului montan, şi darului minunat pe care el îl reprezintă pentru om. Munţii au fost dintotdeauna capabili să încânte sufletul omului, într-atât încât au fost consideraţi în Biblie un loc privilegiat de întâlnire cu Dumnezeu. Ei devin astfel simbolul înălţării omului la Creator.
Munţii nu sunt însă numai loc de odihnă şi de vacanţă: pentru multe persoane ei sunt ambientul trudei zilnice, înfruntate deseori în singurătate şi în izolare. Munţii sunt patrimoniul tuturor, şi trebuie ca toţi să îi respecte, să îi iubească şi să îi apere cu grijă. Într-adevăr, este vorba de un bun comun, a cărui integritate este preţioasă pentru întreaga omenire.
-
De câte ori, mergând pe cărări de munte, nu am întâlnit bisericuţe sau capele dedicate Mariei! Fecioara Maria veghează tăcută din înălţimi asupra fiilor săi.
Evanghelia din această duminică (cfr. Matei 25,1-13) ne sugerează să o recunoaştem în ea pe „Fecioara înţeleaptă”, modelul Bisericii în aşteptare vigilentă a venirii glorioase a lui Cristos. O invocăm acum cu încredere, ca să ne ajute să fim înţelepţi administratori ai fiecărei bogăţii şi resurse naturale.
