Papa subliniază măreţia şi tandreţea lui Dumnezeu
20.11.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea şi-a îndreptat atenţia asupra imnului din Cartea profetului Isaia pentru a scoate în evidenţă minunăţia inspirată de măreţia şi tandreţea profundă a lui Dumnezeu.
Papa, adresându-se celor 7.000 de pelerini adunaţi astăzi pentru audienţa generală în Aula Paul al VI-lea, a reflectat asupra imnului din Isaia 40, care-l descrie pe Dumnezeu drept „Păstorul cel bun”. „Adesea în Biblie şi în alte tradiţii vechi, această imagine evocă ideea îndrumătorului şi a stăpânului, însă în acest caz în mod deosebit, sunt trăsături de tandreţe şi de afecţiune puternică, întrucât păstorul este şi însoţitorul pe cale al oilor sale”, a arătat Sfântul Părinte.
„El se îngrijeşte de turma sa, nu numai hrănind-o şi îngrijindu-se să nu se împrăştie, dar şi aplecându-se asupra mieilor şi a oilor sale cu tandreţe”, a adăugat el. În acelaşi timp, imnul biblic recunoaşte că acest păstor este Creatorul universului. „Nimeni nu poate fi ca el în munca sa măreaţă şi extraordinară”, a spus Suveranul Pontif.
„Nimeni nu poate măsura universul imens creat de Dumnezeu”, a continuat el. „Profetul ne face să înţelegem cum instrumentele omeneşti sunt în mod ridicol nepotrivite pentru acest lucru”. În acest imn al Vechiului Testament, Dumnezeu este Domnul istoriei. Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat că profetul „îl chemă pe om să conştientizeze limitele sale în faţa infinitei măreţii şi a suveranităţii atotputernice a lui Dumnezeu”.
Cea mai minunată dovadă a puterii şi a tandreţii lui Dumnezeu poate fi contemplată la Bethleem. „Acest Dumnezeu infinit şi atotputernic s-a făcut mic şi limitat”, a spus Papa, citând cuvintele Sf.Ieronim (343-420), care îndemna: „Priviţi-l: cel care ţine universul în mâna sa, e ţinut într-o iesle mică”.
Cu această reflecţie Sfântul Părinte a continuat seria de meditaţii pe care o oferă de mai bine de un an asupra Psalmilor şi a cântărilor din Vechiul Testament, care au devenit rugăciunea de fiecare zi a creştinilor.
