Dumnezeu este aproape şi totuşi inaccesibil
27.11.2002, Vatican (ZENIT) - Dumnezeul infinit transcendent şi inaccesibil este, în acelaşi timp, apropiat oamenilor şi îi mângâie, a spus Papa Ioan Paul al II-lea în timpul audienţei generale de astăzi.
Papa a spus că Dumnezeu este „infinit deasupra tuturor creaturilor sale. Această transcendenţă nu îl situează însă într-o suveranitate indiferentă şi distantă: atunci când este invocat, el răspunde. Dumnezeu este cel care mântuieşte, singurul care poate elibera omenirea de rău şi de moarte.”
Sfântul Părinte a continuat meditarea Psalmilor şi cântărilor din Vechiul Testament. Astăzi el a prezentat Psalmul 98(99), în care, „după ce a contemplat perfecţiunea absolută a Domnului, psalmistul îşi aminteşte de faptul că Dumnezeu a fost mereu în contact cu poporul său”, prin profeţi şi prin cultul celebrat în Templul din Ierusalim. „El a vorbit şi a ascultat, a pedepsit şi a şi iertat”, le-a spus Papa Ioan Paul al II-lea celor şase mii de pelerini din Aula Paul al VI-lea.
Papa a spus că Psalmul, rostit la începutul zilei, în liturgia orelor, îl asigură pe credincios că „nu este abandonat la mila destinului orb sau întunecat, nici lăsat pradă nesiguranţei libertăţii sale, nici dependent de deciziile celorlalţi, nici dominat de evenimentele istoriei”. Asemenea psalmistului, creştinii ştiu „că Creatorul şi Mântuitorul, în măreţia, sfinţenia şi mila sa, este deasupra oricărei realităţi pământeşti”, a spus el.
„Putem spune de aceea că Psalmul 98 este realizat astăzi în Biserică, locul prezenţei Dumnezeului sfânt şi transcendent”, a adăugat Papa. „Domnul nu s-a retras într-o zonă inaccesibilă a misterului său, indiferent la istoria noastră şi la aşteptările noastre. Dumnezeu a venit în mijlocul nostru în primul rând prin Fiul său, făcându-se unul dintre noi, pentru a insufla în noi viaţa şi sfinţenia sa”, a spus Sfântul Părinte. „De aceea, ne apropiem acum de Dumnezeu cu încredere, nu cu teamă. Într-adevăr, în Cristos noi avem sfântul şi supremul Preot, nevinovat şi fără de pată.”
În viziunea Papei Ioan Paul al II-lea, Psalmul 98(99) devine apoi un cântec plin „de seninătate şi bucurie: el îl laudă pe Domnul care sălăşluieşte în mijlocul nostru, ştergând orice lacrimă din ochii noştri”.
