Prima duminică a adventului

01.12.2002, Vatican (Catholica) - Iubiţi fraţi şi surori!

1. Astăzi începe, cu Prima Duminică din Advent, un nou An liturgic. Dumnezeul Legământului s-a revelat în istorie, în istorie Biserica celebrează misterul mântuirii: Întruparea, Patima, Moartea şi Învierea Domnului Isus Cristos. Drumul credincioşilor se reînnoieşte astfel mereu, trasat între acel „deja” împlinit de Cristos şi acel „nu încă” al deplinei sale manifestări.

   Dumnezeu este viitorul omului şi al lumii. Dacă pierde simţul lui Dumnezeu, omenirea se închide faţă de viitor şi pierde în mod inevitabil perspectiva peregrinării sale în timp. De ce să ne naştem, de ce să murim? De ce să ne jertfim, de ce să suferim?

   La aceste întrebări creştinismul oferă un răspuns desăvârşit. De aceea, Cristos este speranţa omenirii. El este sensul adevărat al prezentului nostru, deoarece este viitorul nostru sigur.

2. Adventul ne aminteşte că El a venit, dar şi că va veni. Iar viaţa credincioşilor este o continuă şi vigilentă aşteptare a venirii sale. Invitaţia la a priveghea şi la a aştepta este subliniată astăzi cu insistenţă de Sfântul Marcu, care, de-a lungul întregului nou an liturgic, ne va îndruma spre descoperirea misterului lui Cristos.

   În pasajul de astăzi, luat din cel de-al doilea mare discurs al lui Isus, evanghelistul pune în evidenţă sensul ultim al istoriei şi al creaţiei însăşi, şi ne îndeamnă să facem din întreaga noastră viaţă o căutare permanentă a lui Cristos. Din întâlnirea cu El şi din contemplarea chipului său se naşte acea forţă misionară care ne face să ieşim din banalul cotidian pentru a fi mărturisitorii săi curajoşi.

3. Pe acest drum de convertire şi de angajament apostolic ne însoţeşte Maria, auroră luminoasă şi călăuză sigură a paşilor noştri. O face în mod deosebit invitându-ne să contemplăm misterele de bucurie ale Rozariului. Ne adresăm ei cu încredere, în timp ce ne pregătim să celebrăm, duminica viitoare, sărbătoarea solemnă a Neprihănitei sale Zămisliri.