Viaţa catolicilor din China povestită în imagini

16.12.2002, Roma (ZENIT) - Viaţa de zi cu zi a catolicilor din China a fost povestită în imagini într-o carte fotografică, publicată în Italia cu titlul „Comoara care înfloreşte – Istorii ale creştinilor din China”. Ideea cărţii a apărut în timpul călătoriei de la Pekin până în provinciile chineze aflate la sud-est de Fujian şi Guangdong, din iulie-august 2001, realizată de Gianni Valente, jurnalist la publicaţia lunară „30Giorni”, şi de fotograful Massimo Quattrucci.

Cartea relatează întâlnirile cu câteva comunităţi catolice a căror viaţă creştină a început să înflorească după anii grei ai Revoluţiei Culturale. În volum sunt adunate istorii precum aceea a unui misionar italian, Mons. Lorenzo Bianchi (1899-1983) de la Institutul Pontifical pentru Misiunile Străine (PIME).

Pentru a explica istoria complexă a catolicilor chinezi, Valente relatează vicisitudinile de la Niupidi, un loc cunoscut astăzi sub numele „satul Sf. Iosif”. Povestea a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, când misionarii au cumpărat cu 200 de dolari câteva terenuri, o colină şi câteva cabane situate în zona în care se află satul.

În 1923, a ajuns aici din Italia Lorenzo Bianchi, un tânăr misionar, care şi-a stabilit aici reşedinţa din care a pornit în călătoriile sale misionare. Câţiva ani mai târziu, satul a devenit un orăşel creştin. Astăzi se mai păstrează încă lacul artificial pe care l-a realizat Bianchi pentru a iriga câmpurile.

Niupidi a supravieţuit represaliilor armatei naţionaliste, războiului cu japonezii, războiului civil, eliberării de sub conducerea lui Mao Tse-tung, şi revoluţiei culturale de la sfârşitul anilor `60. Gărzile roşii au ras până la temelie biserica din Niupidi, lăsând în picioare doar cimitirul de pe colină – din cauza spiritelor -, unde sunt înmormântaţi şi misionarii de odinioară. „Totuşi – scrie Valente în cartea sa -, după ce a trecut furtuna, creştinii au rămas tot aici. Împrăştiaţi prin ascunzişuri, derutaţi şi înfricoşaţi. Cu mulţi martiri pe care să-i plângă”.

Când, la începutul anilor `80, Deng Xiaoping a pus capăt „anilor grei”, povestea orăşelului creştin Sf. Iosif şi-a reluat cursul. Acum sunt 1.500 de locuitori, aproape toţi creştini, cu sute de copii. Un orăşel cu Liturghie şi cateheză, botezuri, căsătorii şi înmormântări, o stradă şi o şcoală dedicate Sf. Iosif – autorităţile nu au fost de acord, însă poporul a insistat.

Biserica a fost reconstruită în mijlocul localităţii, în 1992, cu faţada îndreptată înspre colină, acolo unde se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale misionarilor. În ziua inaugurării, a fost aşezat în altar sicriul pr. Bianchi, pe care bătrânii îl descriu drept „mai mare decât muntele Tai”. Apoi, îndreptându-şi ochii migdalaţi spre o statuie a Fecioarei Maria Neagră, catolicii din Niupidi au recitat împreună o rugăciune: „Toată bucuria vine de la Maria”, rugăciune inscripţionată acum în altar.

Potrivit experienţei din această călătorie, pe care Valente o relatează în cartea sa, diferenţa dintre viaţa catolicilor Asociaţiei Patriotice Catolice, controlată de regimul comunist, şi cea a catolicilor clandestini fideli Romei nu este atât de evidentă pe cât ar putea părea din afară.

La câţiva kilometri de Niupidi se află Shanwei, cu o bisericuţă dedicată Sf. Petru. Este o parohie controlată de guvern. Şi totuşi, în spatele altarului, aceşti catolici au aşezat un tablou în care este reprezentat Isus care îi înmânează cheile Bisericii pescarului din Galileea. În fundal se poate vedea inconfundabilă cupola Bazilicii Sfântul Petru din Vatican – sediul Papei -, aşezată pe stâncă.

Din mărturiile catolicilor clandestini adunate de Valente în cartea sa se poate vedea că mulţi catolici patrioţi sunt „sinceri”, şi de fapt în foarte multe cazuri îl amintesc pe Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea la Liturghie.