Patriarhul Sabbah de Ierusalim aminteşte porunca iubirii
25.12.2002, Vatican (ZENIT) - În predica sa de Crăciun, Patriarhul latin de Ierusalim, Michel Sabbah, i-a invitat pe credincioşi la „răbdare” şi la „pace”, amintindu-le porunca iubirii; în plus, Patriarhul a cerut încă o dată încheierea ocupaţiei teritoriilor palestiniene de către armata israeliană.
Patriarhul, ca în fiecare an, a celebrat Liturghia de la miezul nopţii în Bazilica Naşterii, la Betleem. În acest an, mass-media din întreaga lume au notat o absenţă, cea a preşedintelui Autorităţii palestiniene, Yasser Arafat, încercuit la Ramallah, deoarece guvernul lui Ariel Sharon îl acuză de ineficienţă împotriva terorismului.
„Şi în acest an, am venit la Betleem, în această venerabilă bazilică, pentru a ne ruga – a afirmat Patriarhul în predica sa. Ne prosternăm în faţa Celui Preaînalt şi în faţa misterului Naşterii Cuvântului său Veşnic făcut om. Cel pe care lumea nu poate să îl cuprindă, a fost primit într-o peşteră şi născut dintr-o fecioară. El a venit ca Principe al Păcii, pentru a aduce tuturor oamenilor pacea cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii, fără deosebire de rasă, religie sau culoare. El a venit pentru a mântui omenirea”.
Adresându-se, apoi, preşedintelui absent, Patriarhul a spus: „Domnule preşedinte Yasser Arafat, ne rugăm şi pentru dumneavoastră, împreună cu poporul dumneavoastră venit să se roage în această noapte sfântă. Doreaţi să fiţi prezent împreună cu noi, însă crescânda confuzie în ce priveşte adevărul despre acest pământ şi modul de a trata persoanele umane au împiedicat acest lucru. Noi îi cerem lui Dumnezeu să vă dea înţelepciune şi curaj, în reşedinţa care v-a fost impusă, pentru a continua în căutarea atât de dificilă a dreptăţii şi a păcii”.
Comentându-l pe Sfântul Ioan, Patriarhul le-a amintit credincioşilor porunca iubirii: „Noi vorbim despre iubire, în timp ce trăim în vremuri grele, în faţa dificultăţilor, a distrugerilor, a urii şi a morţii. Asta pentru că noi credem în semnificaţia profundă a Crăciunului şi în iubirea dificilă despre care ne vorbeşte Apostolul. El a trăit această poruncă, nouă atât pentru el cât şi pentru ceilalţi discipoli şi pentru societatea din timpul lor. Şi pentru noi, această poruncă nouă este dificilă, şi ne pune în încurcătură: cum să o punem în practică şi cum să o trăim în faţa morţii care ne este impusă? Dar noi vă spunem, fraţi şi surori: pentru cel credincios, acest lucru nu este imposibil. Nu ne este imposibil să iubim, să îi iubim pe cei cu care trăim, pe toţi fraţii noştri musulmani, evrei şi creştini, şi chiar pe soldaţii israelieni care ne impun domiciliu forţat, ora de stingere şi umiliri”.
Patriarhul a lansat un apel: „De aceea, ne adresăm poporului israelian şi autorităţilor israeliene şi spunem: vouă tuturor, pace şi siguranţă. Şi sângele vostru a fost vărsat în oraşele voastre şi pe străzile voastre şi printre cei nevinovaţi. În acelaşi timp, vă spunem că drumul păcii nu este cel pe care mergeţi voi. Voi aveţi forţa, faceţi din ea o forţă a păcii şi veţi culege pace şi siguranţă. Credeţi în pace în această etapă a istoriei după sute de ani de conflict. Poporul palestinian doreşte siguranţa şi liniştea voastră, aşa cum doreşte pacea pentru sine. Voi spuneţi: violenţă şi terorism, şi el ne doreşte pacea? Da, aşa este. El doreşte pacea pentru voi, şi pentru sine, şi, o dată cu pacea, el doreşte libertatea sa şi încheierea ocupaţiei.”
„Noi spunem `nu` violenţei – a continuat Patriarhul -, dar spunem totodată `nu` oprimării care a dat naştere violenţei (…). Acţiunea voastră militară a distrus atâtea lucruri şi a zdrobit persoana umană palestiniană; ea a dat naştere războiului şi a semănat teroare; însă ea nu a ajuns să instaureze pacea şi nu v-a adus securitatea pe care o doreaţi. Armele voastre au adus războaie, şi nici până azi nu au dobândit pacea. Aveţi nevoie de alţi conducători care să aibă perspective noi pentru instaurarea păcii, care să poată nu să vă promită ci să vă asigure securitatea, acordându-le palestinienilor dreptul, libertatea şi securitatea ce li se cuvin”.
Amintind de ocuparea Bazilicii Naşterii, Patriarhul şi-a exprimat „respectul” şi totodată „afecţiunea” sa faţă de „părinţii şi călugării franciscani, călugării greci ortodocşi şi armeni ortodocşi, din timpul acelei grele perioade. Salutăm curajul lor, credinţa lor şi dragostea lor faţă de toţi.”
