Papa prezintă Postul Mare ca pe un timp de iubire faţă de aproapele
06.02.2003, Vatican (Catholica) - Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea pentru Postul Mare din 2003, publicat astăzi de către Biroul de Presă al Sfântului Scaun, prezintă acest timp liturgic ca pe un timp „forte” de iubire şi de solidaritate.
„Doresc din inimă ca acest Post Mare să fie pentru credincioşi o perioadă propice pentru a răspândi şi a mărturisi Evanghelia iubirii în orice loc, deoarece vocaţia la iubire reprezintă centrul oricărei evanghelizări autentice”, a mărturisit Suveranul Pontif în încheierea mesajului său.
Textul este intitulat „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20,35), şi doreşte să promoveze reflecţia catolicilor din lumea întreagă în timpul liturgic al Postului Mare, care este un timp de pregătire pentru sărbătoarea Paştelui, şi care începe la 5 martie, în Miercurea Cenuşii, în ritul latin, şi la 10 martie, în ritul bizantin.
Suveranul Pontif face această propunere conştient de faptul că „epoca noastră, din păcate, este influenţată de o mentalitate deosebit de sensibilă la sugestiile egoismului, mereu gata să se trezească în sufletului omului”.
„În mediul social, ca şi în cel al mass-media, persoana este adesea solicitată de mesaje care, într-o formă insistentă, în mod mai mult sau mai puţin deschis, exaltă cultura efemerului şi a hedonismului”, continuă Papa Ioan Paul al II-lea.
„În faţa spectacolului trist al sărăciei persistente care loveşte o atât de mare parte din populaţia globului – se întreabă Sfântul Părinte -, cum să nu recunoaştem că profitul căutat cu orice preţ şi lipsa de atenţie efectivă şi responsabilă faţă de binele comun concentrează în mâinile câtorva oameni o mare cantitate de resurse, în timp ce restul omenirii suferă în mizerie şi în abandonare?”
Făcând apel la credincioşi şi la toţi oamenii de bunăvoinţă, Papa afirmă: „este necesar să căutăm nu binele unui cerc mic de privilegiaţi, ci îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale tuturor. Numai pe acest fundament se va putea construi acea ordine internaţională, impregnată cu adevărat de dreptate şi solidaritate, dorită de toţi”.
„Creştinul să nu se amăgească gândindu-se că poate să caute adevăratul bine al fraţilor săi – continuă mesajul -, dacă nu trăieşte dragostea lui Cristos. Chiar şi acolo unde ar reuşi să schimbe importanţi factori sociali sau politici negativi, orice rezultat ar rămâne efemer fără iubire”.
„Nu întotdeauna imperativul creştin al iubirii este cel care motivează intervenţia în favoarea celorlalţi – recunoaşte Sfântul Părinte -, ci o compasiune naturală”. Însă, continuă el, „cine îl asistă pe cel aflat în nevoi se bucură mereu de bunăvoinţa lui Dumnezeu”.
De fapt, afirmă Papa Ioan Paul al II-lea în încheierea mesajului, „slujirea celor nevoiaşi poate fi pentru cei `îndepărtaţi` calea providenţială pentru a-l întâlni pe Cristos”.
