Papa le-a urat românilor un Post Mare plin de roade

05.03.2003, Vatican (Catholica) - La încheierea Audienţei Generale din această dimineaţă, Papa Ioan Paul al II-lea le-a adresat pelerinilor români prezenţi în sală „un cordial salut”: „Preaiubiţilor, Fecioara Maria, Regina Păcii, să vă însoţească pe drumul Postului Mare care începe azi. Tuturor vă doresc un Post Mare plin de roade.”

În cursul Catehezei de astăzi Suveranul Pontif a meditat asupra semnificaţiei timpului Postului Mare, îndeosebi a acestei Miercuri a Cenuşii, zi de rugăciune şi de post pentru a implora pacea în lume.

1. Astăzi, Miercurea Cenuşii, liturgia adresează tuturor credincioşilor o puternică invitaţie la convertire cu cuvintele apostolului Paul: „Vă rugăm în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5, 20). Postul Mare este timpul cel mai potrivit din punct de vedere spiritual pentru a primi acest îndemn, deoarece este un timp de intensă rugăciune, de pocăinţă şi de mai mare atenţie faţă de nevoile aproapelui.

   Prin ritul de azi al impunerii cenuşii ne recunoaştem păcătoşi, cerem iertare de la Dumnezeu, arătând o sinceră dorinţă de convertire. Începem astfel un auster drum ascetic, care ne va călăuzi la Triduum-ul pascal, centrul Anului liturgic.

2. Conform vechii tradiţii a Bisericii, toţi credincioşii sunt obligaţi astăzi la abstinenţă de la carne şi la post, cu excepţia celor care sunt pe drept împiedicaţi din motive de sănătate sau de vârstă. Postul are o mare valoare în viaţa creştinilor, este o exigenţă a spiritului pentru a se raporta mai bine la Dumnezeu. De fapt, aspectele exterioare ale postului, deşi sunt importante, nu epuizează această practică. Lor li se alătură dorinţa de purificare interioară, de disponibilitate de a asculta voinţa divină şi de solidaritate plină de grijă faţă de aproapele, îndeosebi faţă de cei mai săraci.

   Există apoi o strânsă legătură între post şi rugăciune. A se ruga înseamnă a-l asculta pe Dumnezeu, iar postul favorizează această deschidere a inimii.

3. În timp ce începem perioada Postului Mare, nu putem să nu ţinem cont de actualul context internaţional, în care se agită ameninţătoare tensiuni de război. Este nevoie din partea tuturor de o asumare conştientă a responsabilităţii şi de un efort comun pentru a scuti omenirea de un alt dramatic conflict. De aceea am dorit ca Miercurea Cenuşii de astăzi să fie o Zi de rugăciune şi de post pentru a implora pacea în lume. Trebuie să cerem de la Dumnezeu înainte de toate convertirea inimii, în care îşi are rădăcina orice formă de rău şi orice înclinaţie spre păcat; trebuie să ne rugăm şi să postim pentru o convieţuire paşnică între popoare şi naţiuni.

   La începutul întâlnirii noastre am ascultat cuvintele încurajatoare ale profetului: „Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul” (Isaia 2,4). Şi: „Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare” (ibid.). Mai presus de schimbările istoriei este prezenţa suverană a lui Dumnezeu, care judecă alegerile oamenilor. Lui, „judecător între neamuri” şi „mijlocitor la popoare fără de număr” (cfr. ibid.) ne îndreptăm inima pentru a implora un viitor de dreptate şi de pace pentru toţi. Acest gând trebuie să impulsioneze pe fiecare dintre noi să persevereze într-o rugăciune continuă şi într-o angajare concretă pentru construirea unei lumi unde egoismul să facă loc solidarităţii şi iubirii.

4. Am dorit să propun din nou invitaţia insistentă la convertire, la pocăinţă şi la solidaritate şi în Mesajul pentru Postul Mare, publicat acum câteva zile, şi care are ca temă frumoasa frază luată din Faptele Apostolilor: „Mai fericit este a da decât a lua” (20,35).

   După cum vedem, numai convertindu-ne la această logică putem construi o ordine socială impregnată nu de un echilibru precar de interese conflictuale, ci de o echitabilă şi solidară căutare a binelui comun. Creştinii, asemenea plămadei, sunt chemaţi să trăiască şi să răspândească gratuitate în orice ambient al vieţii, promovând astfel adevărata dezvoltare morală şi civilă a societăţii. Am scris în acest sens: „A ne lipsi nu numai de ceea ce avem în plus, ci şi de ceva mai mult pentru a da celui care se află în nevoi, contribuie la acea renunţare de sine fără de care nu există o practică autentică a vieţii creştine” (n. 4).

5. Fie ca această Zi de rugăciune şi de post pentru pace cu care începem Postul Mare să se poată pună în practică prin gesturi concrete de reconciliere. De la ambientul familial la cel internaţional, fiecare să se simtă şi să devină co-responsabil de construirea păcii. Iar Dumnezeul păcii, care cunoaşte intenţiile inimilor şi îi cheamă pe fii săi să fie făuritori de pace (cfr Matei 5, 9), să nu ne lipsească de răsplata sa (cfr. Matei 6, 4.6.18).

   Încredinţăm aceste angajamente ale noastre mijlocirii Fecioarei Maria, Regina Rozariului şi Maica Păcii. Ea să ne ia de mână şi să ne însoţească de-a lungul următoarelor patruzeci de zile spre Paşti, pentru a-l contempla pe Domnul Înviat.

   Tuturor un Post Mare plin de roade!