Sf. Iosif, un om al păcii

19.03.2003, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut tradiţionala Audienţă Generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, dedicând cateheza de azi solemnităţii Sfântului Iosif, soţul Sfintei Fecioare Maria, Patron al Bisericii Universale.

1. Astăzi celebrăm solemnitatea Sfântului Iosif, Soţul Mariei (Mt 1,24; Lc 1,27). Scriptura ni-l indică drept „tată” al lui Isus (Lc 2,27.33.41.43.48), gata să împlinească planurile divine, chiar şi atunci când depăşesc capacitatea umană de înţelegere. Lui, „fiul lui David” (Mt 1,20; Lc 1,27), Dumnezeu Tatăl i-a încredinţat grija Cuvântului Veşnic făcut om, prin opera Duhului Sfânt, în sânul Fecioarei Maria. Sfântul Iosif este calificat în Evanghelie drept „om drept” (Mt 1,19), şi este pentru toţi credincioşii model de viaţă în credinţă.

2. Cuvântul „drept” evocă corectitudinea sa morală, sincera sa ataşare faţă de practicarea legii şi atitudinea de totală deschidere faţă de voinţa Tatălui ceresc. Şi în momentele dificile şi uneori dramatice, umilul tâmplar din Nazaret nu-şi arogă niciodată dreptul de a pune în discuţie planul lui Dumnezeu. A răspuns chemării de Sus şi în tăcere respectă misterul, lăsându-se călăuzit de Domnul. Odată primită misiunea, o urmează cu responsabilitate docilă: îl ascultă cu atenţie pe înger când e vorba să o ia de soţie pe Fecioara din Nazaret (cf. Mt 1, 18-25), în fuga în Egipt (cf. Mt 2, 13-15) şi la întoarcerea în Israel (cf. ibid. 2, 19-23). În puţine dar semnificative trăsături evangheliştii îl descriu drept ocrotitorul plin de grijă al lui Isus, soţ atent şi fidel, care-şi exercită autoritatea familială într-o constantă atitudine de slujire. Sfintele Scripturi nu ne povestesc nimic altceva despre el, dar în această tăcere rezidă însuşi stilul misiunii sale: o existenţă trăită cu grijile de zi cu zi, dar cu o credinţă fermă în Providenţă.

3. Sfântul Iosif a trebuit să asigure zilnic cele necesare familiei prin muncă manuală grea. De aceea, pe drept Biserica îl indică drept patron al muncitor. Solemnitatea de astăzi constituie de aceea o ocazie potrivită pentru a reflecta şi asupra importanţei muncii în viaţa omului, în familie şi în comunitate.

   Omul este subiect şi protagonist al muncii şi, în lumina acestui adevăr, se poate percepe bine legătura fundamentală existentă între persoană, muncă şi societate. Activitatea omului – aminteşte Conciliul Vatican II – porneşte de la om şi este în slujba omului. Conform planului şi voinţei lui Dumnezeu, ea trebuie să slujească adevăratul bine al omenirii şi-i permite „omului, atât ca individ cât şi ca membru al societăţii, cultivarea şi împlinirea vocaţiei sale integrale” (cf. Gaudium et spes, 35).

   Pentru a duce la bun sfârşit această misiune, trebuie cultivată o „spiritualitate a muncii umane” ancorată, cu rădăcini adânci, în „Evanghelia muncii” iar credincioşii sunt chemaţi să proclame şi să mărturisească semnificaţia creştină a muncii în diferitele lor activităţi sau ocupaţii (cf. Laborem exercens, 26).

4. Sfântul Iosif, un sfânt atât de mare şi atât de umil, să fie exemplu din care să se inspire muncitorii creştini, invocându-l în orice situaţie. Purtătorului de grijă al Sfintei Familii de la Nazaret aş vrea să-i încredinţez astăzi pe tinerii care se pregătesc pentru viitoarea profesie, pe cei fără un loc de muncă şi pe cei care suferă din cauza restricţiilor de muncă, familiile şi întreaga lume a muncii cu aşteptările şi provocările, probleme şi perspectivele care o disting.

   Sfântul Iosif, patronul universal al Bisericii, să vegheze asupra întregii comunităţi ecleziale şi, în calitatea sa de om al păcii, să dobândească pentru întreaga omenire, îndeosebi pentru popoarele ameninţate în aceste ceasuri de război, preţiosul dar al înţelegerii şi al păcii.

După cateheză, în cadrul saluturilor obişnuite adresate de Sfântul Părinte grupurilor de credincioşi prezenţi la Audienţa Generală, Papa Ioan Paul al II-lea a salutat în limba română un grup de pelerini din comunitatea catolică din Alba-Iulia:

Adresez un cordial salut credincioşilor români provenind din dieceza de Alba Iulia. Mult iubiţilor, vă mulţumesc pentru vizita voastră şi, în timp ce invoc peste voi şi familiile voastre asistenţa divină continuă, vă dau din inimă Binecuvântarea Apostolică, pe care o extind bucuros la conaţionalii voştri. Lăudat să fie Isus Cristos!