Credinţa creştină este patrimoniul cel mai bogat al Europei
08.05.2003, Vatican (Catholica) - „Credinţa creştină reprezintă cel mai bogat patrimoniu din care pot lua popoarele europene pentru a realiza adevăratul lor progres spiritual, economic şi social”, a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea astăzi, în cadrul audienţei acordate participanţilor la întâlnirea pe tema „Preoţii şi cateheza în Europa”.
Pentru Suveranul Pontif „cateheza în familie, în sfera muncii, în şcoală şi în universitate, prin limbaje noi, îi implică pe preoţi şi pe laici, parohiile şi mişcările”, care sunt chemaţi „să coopereze la noua evanghelizare, pentru a menţine şi a revitaliza rădăcinile creştine comune”.
Însă „calitatea” catehezei, a subliniat Sfântul Părinte, „depinde, în foarte mare măsură, de prezenţa şi de acţiunea preotului”, care „îndeosebi dacă este paroh” este chemat să fie „primul credincios şi discipol al Cuvântului lui Dumnezeu”. „Astăzi – a explicat Papa – ministerul preotului îşi lărgeşte tot mai mult sfera în sectoare pastorale care îmbogăţesc comunitatea creştină, dar riscă uneori să risipească acţiunea sa în mii de obligaţii şi activităţi”.
Preoţii, însă – a continuat Sfântul Părinte -, trebuie „să simtă ca o datorie faţă de întreg poporul lui Dumnezeu transmiterea Evangheliei şi să facă acest lucru cu cea mai atentă pregătire teologică şi culturală”. O altă îndatorire a preoţilor este aceea de a se „dedica unei preocupări asidue pentru discernământ şi însoţirea vocaţiilor prin slujirea catehetică”; preotul trebuie să fie „catehet al cateheţilor” şi să „ajute comunitatea să trăiască într-o dorinţă misionară permanentă”.
„Darul şi îndatorirea primară a episcopilor şi a preoţilor” din Europa, a afirmat în încheiere Papa Ioan Paul al II-lea, constă în a „edifica Biserica prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin învăţătura catehetică”: în acest sens, Catehismul Bisericii Catolice poate fi „un indispensabil vademecum oferit preoţilor, cateheţilor şi tuturor credincioşilor, pentru a îndruma cateheza pe căile unei autentice fidelităţi faţă de Dumnezeu şi faţă de oamenii din timpul nostru”.
