Căsătoria creştină: Sacrament al iubirii
14.05.2003, Roman (Catholica) - „Căsătoria creştină: Sacrament al iubirii” este tema rubricii Dossier din numărul pe mai-iunie al revistei Mesagerul Sfântului Anton, autorii articolelor prezentând căsătoria, familia ca realitate umană, pe care harul sacramental o transformă în Biserică domestică.
Astfel, pr. Eugen Avarvarei, în articolul „Bărbat şi femei l-a creat!” arată faptul că „Familia este reflexul Sfintei Treimi. Soţul şi soţia constituie un singur trup, un singur suflet, cu toate diferenţele ce ţin de persoană, rasă sau sex. În familia umană coexistă unitatea şi diversitatea.” Referitor la efectele harului sacramental asupra căsătoriei, pr. Eugen subliniază: „întâlnirea cu Cristos oferă familiei posibilitatea de a-şi traduce făgăduinţele în faptă împlinită”, lucru care se realizează „prin propria colaborare, prin intermediul unui itinerar de continuă creştere. Naturii i se adaugă harul. (…) Când un cuplu se deschide acţiunii Spiritului Sfânt, El se comunică lor, mărindu-le capacitatea de a se iubi şi bucuria de a se dărui unul altuia.”
Mons. Anton Despinescu, pornind de la Scrisoarea către Efeseni (5,21-6,9) a Sf. Apostol Paul, prezintă „Codul paulin al familiei”. Aşa cum Biserica se supune lui Cristos, Sf. Paul îi cere femeii „supunere faţă de bărbat, nu precum unui simplu om, ci ca unul care poartă în el pecetea Domnului care l-a creat pentru a fi în fruntea familiei, `cap al femeii`”, iar bărbatului îi cere „să-şi iubească soţia. Motivul temeinic, supranatural, al acestei iubiri, stă în analogia iubirii lui Isus faţă de Biserică.”
În articolul „Divorţul în Dreptul Canonic”, pr. Maximilian Pal constată faptul că legătura soţilor, „bazată pe unitate şi fidelitate, în lumea contemporană nu rareori este expusă unor pericole externe şi interne, pericole care nu cruţă nici un continent şi nici un ambient social şi care fac societatea mai fragilă, compromiţând efortul educativ.” În faţa mentalităţii potrivit căreia separarea şi divorţul „ar fi singura portiţă de ieşire din labirintul crizei prin care familia trece”, pr. Pal afirmă: „Numai ancoraţi în credinţă fermă, fidelitate, dragoste creştină şi respect reciproc, oamenii pot depăşi aceste dificultăţi.”
Conform legislaţiei Bisericii Catolice, „Căsătoria validă şi consumată nu poate fi desfăcută de nici o putere omenească şi din nici un motiv, decât de moarte”. Prezentând cele trei excepţii de la această regulă generală, pe care le prevede Biserica, pr. Maximilian concluzionează: „Dacă soţii acestui început de mileniu consideră că sunt zadarnice eforturile Bisericii de a sensibiliza societatea prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie în privinţa divorţului, înseamnă că plămânii lor sunt atât de intoxicaţi încât nu mai suportă oxigenul speranţei, căci fiecare om are nevoie de o familie, de un tată şi de o mamă, ale căror chipuri, întipărite adânc în suflet şi în inimă, le vor purta întotdeauna.”
