Situaţia refugiaţilor, o gravă ofensă adusă lui Dumnezeu şi omenirii

16.06.2003, Vatican (Catholica) - În duminica Preasfintei Treimi, Papa Ioan Paul al II-lea, adresându-se pelerinilor adunaţi în Piaţa San Pietro pentru a recita rugăciunea mariană `Angelus`, a comentat tema Zilei Mondiale a Refugiaţilor, Zi ce se va celebra în Biserică la 20 iunie.

Iubiţi fraţi şi surori!

1. În această duminică, care urmează după Rusalii, celebrăm solemnitatea Preasfintei Treimi. Unitatea şi Treimea lui Dumnezeu este primul mister al credinţei catolice. Ajungem la el la capătul întregului drum al revelaţiei, care s-a realizat în Isus: în Întruparea, Patima, Moartea şi Învierea sa. Din vârful ‘muntelui sfânt’ care este Cristos, se contemplă primul şi ultimul orizont al universului şi al istoriei: Iubirea lui Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.

   Dumnezeu nu este singurătate, ci comuniune perfectă. Din faptul că Dumnezeu este comuniune derivă vocaţia întregii omeniri de a forma o unică mare familie, în care diferite rase şi culturi să se întâlnească şi să se îmbogăţească reciproc (cf. Fap 17,26).

2. În lumina acestui orizont universal de comuniune, apare ca o gravă ofensă adusă lui Dumnezeu şi omului orice situaţie în care persoane sau grupuri umane sunt constrânse să fugă din propria ţară pentru a căuta refugiu în altă parte. Acest lucru ni-l aminteşte anuala Zi Mondială a Refugiatului, care va fi celebrată vinerea viitoare, la 20 iunie, şi care în acest an invită să se acorde atenţie realităţii tinerilor refugiaţi.

   În lume, aproape jumătate din refugiaţi sunt copii şi adolescenţi. Mulţi dintre ei nu frecventează şcoala, le lipsesc bunurile esenţiale, trăiesc în lagăre de refugiaţi sau chiar în închisoare.

   Drama refugiaţilor cere comunităţii internaţionale să se implice nu doar în vindecarea simptomelor, dar înainte de toate a cauzelor problemei: adică, să prevină conflictele promovând dreptatea şi solidaritatea în fiecare sector al familiei umane.

3. Acum să ne adresăm Fecioarei Maria, şi să o contemplăm ca pe creatura minunată a Preasfintei Treimi: „limită de neclintit a veşnicului sobor”, aşa cum cântă marele poet Dante Alighieri (Paradisul XXXIII, 3). Să-i cerem să ajute Biserica, mister de comuniune, să fie mereu o comunitate primitoare, unde fiecare persoană, mai ales cei săraci şi marginalizaţi, să poată afla ospitalitate şi sprijin.