A trecut la Domnul „fratele care se roagă mult”
12.07.2003, Iaşi (Catholica) - Valentin Farţade-Gabor, unul dintre preoţii franciscani hirotoniţi la data de 28 iunie 2003, la Roman, în vârstă de 26 de ani, a murit sâmbătă, 5 iulie, în urma unui accident rutier. Părintele se îndrepta spre satul natal, Valea Mare, jud. Bacău, unde urma ca în 6 iulie, să celebreze prima Sfântă Liturghie aici – primiţia. Confraţii, după ce, mai întâi, l-au depus în capela Institutului Franciscan din Roman, l-au însoţit, în seara zilei de 5 iulie la Valea Mare, unde mulţi credincioşi l-au aşteptat la intrarea în sat cu lumânările aprinse şi l-au condus în biserica parohială, unde s-a celebrat Sf. Liturghie.
Înmormântarea a avut loc la Valea Mare, luni, 7 iulie, începând cu ora 10.30. Satul a fost îmbrăcat în sărbătoare ca la primiţie, oamenii sosind şi de la Cacica, unde părintele a slujit ca diacon, precum şi din satele apropiate. La Liturghia care s-a oficiat afară, alături de PS Anton Coşa, Episcop romano-catolic de Chişinău, au concelebrat peste 120 de preoţi, între care şi cei 18 confraţi alături de care a fost sfinţit preot. La altar s-au aflat de asemenea şi pr. Ioan Ciuraru, provincial al Fraţilor Minori Conventuali, şi Mons. Grigore Duma, fiu al satului.
La începutul Liturghiei, pr. Victor Emilian Dumitrescu, secretar provincial, a ţinut necrologul, în care a subliniat faptul că „preoţia-i veşnică şi credinţa creştină ne îndeamnă să credem că în ziua de 5 iulie, când Tatăl ceresc l-a chemat la sine în urma unor circumstanţe tragice, din punctul nostru de vedere, a făcut-o pentru a ni-l reda pe pr. Valentin într-o altă ipostază, cea de preot mijlocitor pe lângă tronul îndurării divine, pentru toţi: pentru lumea din care a plecat, pentru Biserică, pentru Ordinul Franciscan, pentru satul copilăriei sale şi pentru familia sa… Nu ne rămâne decât să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-a chemat şi l-a ales şi îndeosebi pentru că astăzi, când celebrăm primiţia sa pentru cer, ne dă tuturor nu numai binecuvântarea sa de preot nou sfinţit, dar cea de preot nou glorificat în împărăţia celor drepţi.”
Pr. Valentin s-a născut la Bacău, în 17 decembrie 1976, fiind al patrulea dintr-o familie cu nouă copii – 3 fii şi 6 fiice. În toamna anului 1991 a intrat la Seminarul Liceal Franciscan din Roman. În toamna anului 1995, la Huşi, şi-a început anul noviciatului, după terminarea căruia a fost trimis de către superiori în comunitatea formativă din Longiano-Cesena (Italia) pentru anul propedeutic şi doi ani de filosofie făcuţi la „Antonianum” din Bologna (1996-1999). A fost trimis apoi la Assisi, unde anul trecut a terminat cu succes studiile teologice.
A depus profesiunea solemnă şi definitivă în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, la Hălăuceşti, la 1 septembrie 2001. La 4 octombrie 2002, fr. Valentin a devenit diacon, fiind trimis pentru anul de pastorală să slujească credincioşilor şi pelerinilor în sanctuarul marian din Cacica. Din toamnă urma să meargă la Roma, pentru a-şi definitiva studiile printr-o specializare în teologia spirituală. Pr. Valentin a fost mereu apreciat de profesori pentru bogăţia spirituală şi pentru viaţa sa de rugăciune.
În predică, PS Anton Coşa a spus: „Părintele Valentin serbează primiţia în tăcere! El nu mai poate cânta, dar în locul lui cântă îngerii, sfinţii; el nu celebrează după ritualul prevăzut de Biserică, dar celebrează Liturghia cerească. Şi noi credem că el se uneşte la Liturghia noastră, pentru că mărturisim simbolul credinţei, `cred în împărtăşirea sfinţilor`… Memoria sa va dăinui în inima celor care l-au iubit… Satul îl va pomeni mereu ca pe cel de-al 20-lea preot între fii satului şi, mai mult, ca pe preotul lui Cristos, care, având proaspăt harul preoţiei, s-a învrednicit de a fi chemat în patria fericirii mai curând.”
La finalul Liturghiei pr. Ioan Ciuraru a rostit câteva rugăciuni pe care preotul răposat obişnuia să le facă; a încurajat familia, pe fraţii franciscani şi pe săteni; a amintit, de asemenea, că părintele Valentin era cunoscut ca „fratele care se roagă mult”. Episcopul de Chişinău a transmis gândurile şi sentimentele de durere ale PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă. Preotul răposat a fost apoi purtat spre cimitir de către colegii lui, fiind depus în cavoul preoţilor, alături de Episcopul Ioan Duma.
