Argumentele Sfântului Scaun împotriva recunoaşterii uniunilor homosexuale
04.08.2003, Vatican (Catholica) - Documentul „Consideraţii referitoare la proiectele de recunoaştere legală a uniunilor dintre persoane homosexuale” publicat joia trecută de către Congregaţia pentru Doctrina Credinţei prezintă o serie de argumentări pentru a explica opoziţia Sfântului Scaun şi a catolicilor faţă de legalizarea uniunilor homosexuale.
Din punct de vedere `raţional`, uniunile „sunt contrare justei raţiuni deoarece conferă unirii dintre două persoane de acelaşi sex garanţii juridice, asemănătoare celor care aparţin instituţiei matrimoniale”. Din punct de vedere `biologic`, în uniunile homosexuale „sunt complet absente elementele biologice şi antropologice ale căsătoriei şi ale familiei, elemente care ar putea fonda din punct de vedere raţional recunoaşterea legală a unor astfel de uniuni. Acestea nu sunt în măsură să asigure, în mod adecvat, procrearea şi supravieţuirea speciei umane”. Recurgerea la fecundarea artificială „nu ar modifica cu nimic această deficienţă”.
Din punct de vedere `antropologic`, „după cum demonstrează şi experienţa, absenţa bipolarităţii sexuale creează obstacole în faţa dezvoltării normale a copiilor inseraţi eventual în aceste uniuni. Acestora le lipseşte experienţa maternităţii sau a paternităţii. Inserarea copiilor în uniunile homosexuale prin intermediul adopţiei înseamnă de fapt forţarea acestor copii în sensul că se profită de starea lor de slăbiciune pentru a-i introduce în ambiente care nu favorizează deplina lor dezvoltare umană”.
„Cu siguranţă, o astfel de practică ar fi în mod grav imorală şi ar fi în contradicţie clară cu principiul, recunoscut de altfel de Convenţia internaţională a ONU asupra drepturilor copiilor, conform căruia interesul superior care trebuie tutelat în orice circumstanţă este cel al copilului, partea cea mai slabă şi lipsită de apărare”, se explică în document.
Din punct de vedere social, „supravieţuirea societăţii este datorată familiei întemeiată pe căsătorie. Consecinţa inevitabilă a recunoaşterii juridice a uniunilor homosexuale este redefinirea căsătoriei, ce devine o instituţie care, în esenţa sa recunoscută legal, pierde referinţa esenţială la factorii legaţi de heterosexualitate, cum ar fi de exemplu funcţia procreativă şi educativă. (…) Situând uniunea homosexuală pe un plan juridic analog celui al familiei sau al căsătoriei, statul acţionează arbitrar şi intră în contradicţie cu propriile obligaţii”.
Din punct de vedere juridic, „întrucât cuplurile căsătorite îndeplinesc rolul de a garanta ordinea generaţiilor şi prezintă, deci, un important interes public, dreptul civil le conferă o recunoaştere instituţională. În schimb, uniunile homosexuale nu necesită o atenţie specifică din partea sistemului juridic, pentru că nu au acest rol pentru binele comun”.
