Politicienii catolici nu pot vota în favoarea legalizării uniunilor homosexuale
04.08.2003, Vatican (Catholica) - Sfântul Scaun a amintit politicienilor catolici că aprobarea legilor care permit recunoaşterea uniunilor homosexuale este un act contrar conştiinţei şi propriei identităţi creştine. În introducerea documentului „Consideraţii referitoare la proiectele de recunoaştere legală a uniunilor dintre persoane homosexuale” se semnalează că unul din scopurile sale este de „orientare a activităţii oamenilor politici catolici, cărora le sunt indicate liniile de conduită coerente cu conştiinţa creştină atunci când aceştia sunt puşi în faţa unor proiecte de lege care se referă la această problemă”.
În al doilea capitol din document Sfântul Scaun aminteşte că autorităţile civile „uneori se limitează la tolerarea acestui fenomen; alteori promovează recunoaşterea legală a unor astfel de uniuni, sub pretextul – în comparaţie cu alte drepturi – evitării discriminării celui care convieţuieşte cu o persoană de acelaşi sex; în unele cazuri favorizează chiar echivalarea legală a uniunilor homosexuale cu căsătoria efectivă, fără a exclude recunoaşterea capacităţii juridice de a adopta copii”.
În faţa acestei realităţi de campanie juridică împotriva familiei, Sfântul Scaun semnalează în mod clar că „este necesar să existe o opoziţie clară şi incisivă. Trebuie să existe o abţinere de la orice formă de cooperare explicită faţă de promulgarea sau aplicarea unor legi atât de grav injuste; trebuie, pe cât e posibil, să existe o abţinere de la cooperarea materială în plan aplicativ. În această materie oricine poate invoca dreptul la obiecţia de conştiinţă”.
În plus, în capitolul al patrulea, dedicat în exclusivitate rolului politicienilor catolici, documentul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei avertizează că deşi „toţi credincioşii sunt obligaţi să se opună recunoaşterii legale a uniunilor homosexuale, această obligaţie devine particulară pentru oamenii politici catolici datorită responsabilităţii pe care aceştia o deţin”.
Pentru a-i ajuta pe politicieni în această decizie, documentul propune indicaţii etice precise. În primul rând, atunci când un Organ legislativ propune pentru prima oară un proiect de lege în favoarea legalizării uniunilor homosexuale, parlamentarul catolic are obligaţia morală de a-şi exprima public şi clar dezacordul şi de a vota împotriva proiectului de lege. Acordarea votului propriu favorabil unui text legislativ atât de dăunător binelui comun al societăţii este un act foarte grav de imoralitate.
În al doilea rând, în cazul în care parlamentarul catolic se află în faţa unei legi care este deja în vigoare şi este favorabilă uniunilor homosexuale, trebuie să se opună acesteia prin toate mijloacele posibile, făcând public dezacordul său. Dacă nu este posibilă abrogarea completă a unei legi de acest fel, acesta ” `ar putea sprijini în mod licit acele propuneri care tind să limiteze daunele unei astfel de legi şi care diminuează efectele negative pe plan cultural şi al moralităţii publice`, cu condiţia să fie `clară şi cunoscută tuturor absoluta sa opoziţie` faţă de astfel de legi, şi să se evite pericolul de scandal”.
Documentul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei încheie semnalând că binele comun impune ca „legile să recunoască, să favorizeze şi să protejeze uniunea matrimonială ca temelie a familiei, prima celulă a societăţii”. Recunoaşterea legală a uniunilor homosexuale sau echivalarea lor cu căsătoria, „ar însemna nu doar aprobarea unui comportament deviant, cu consecinţa de a-l propune ca model în societatea actuală, dar şi obscurarea valorilor fundamentale ce aparţin patrimoniului comun al umanităţii”. „Biserica – se afirmă în încheierea documentului – nu poate să nu apere astfel de valori, spre binele oamenilor şi al întregii societăţi”.
