10 Episcopi, 150 de ani

09.10.2003, Lugoj (Catholica) - La sfârşitul săptămânii trecute, Eparhia Greco-Catolică de Lugoj şi-a aniversat cei 150 de ani de existenţă printr-un Simpozion omagial la care au participat Episcopi greco-catolici, romano-catolici şi ortodocşi, zeci de preoţi şi numeroşi laici. Câteva fotografii de la eveniment pot fi văzute pe fluxul foto Catholica.

În alocuţiunea pe care a susţinut-o sâmbătă, 4 octombrie, PS Alexandru Mesian, Episcopul Eparhiei de Lugoj, a oferit o retrospectivă istorică a acestei Eparhii. „Încercările de unire cu Biserica Romei a românilor bănăţeni sunt datate mult înainte de Unirea de la 1700”, aflăm din discursul PS Alexandru, primit astăzi la redacţie. „Astfel, în anul 1454, deci după numai 15 ani de la terminarea Conciliului de la Florenţa, Conciliu unde s-au semnat actele de unire a tuturor Bisericilor, atât din Răsărit, cât şi din Apus (acolo românii au fost reprezentaţi de episcopul Damian al Moldovei) a predicat în părţile Banatului Sfântul Ioan Capistranul. Circa 30.000 de români din zona Caransebeşului au îmbrăţişat ca urmare crezul Bisericii Romane. Cu tot începutul atât de rodnic, mişcările pentru unire au rămas mai apoi fără efect: pe de-o parte din cauza vecinătăţii sârbilor ortodocşi, pe de altă parte, din cauza apropierii tot mai simţite a islamismului turcesc aflat în plină ascensiune.”

Abia după aproape trei secole aceste mişcări de trecere aveau să se reia la insistenţele Episcopilor latini ai Cenadului, Falkenstein şi mai apoi Stanislavich Nicolae. În fine, au mai trecut încă aproape 100 de ani până la realizarea cererilor acestor Episcopi, de înfiinţare a unei Episcopii pentru catolicii români de rit oriental. „Începând cu anul 1832, când 1.200 de credincioşi din satul Chizdia (Coşarii) trec la Unire, se începe un curent tot mai puternic de apropiere de catolicism a românilor bănăţeni. După vizitele canonice pe aceste meleaguri ale episcopului Vasile Erdeli de Oradea, şi alte comunităţi au îmbrăţişat, rând pe rând, Unirea. Astfel, încă din 1848, existau în Banat 22 de parohii unite, iar multe altele aveau planuri de unire. Ca răspuns la acest entuziasm al românilor bănăţeni, Papa Pius al IX-lea, prin Bula `Apostolicum Ministerium` din 26 noiembrie 1853, a întemeiat Eparhia de Lugoj. Ea se întindea (şi se întinde şi astăzi) peste judeţele: Caraş-Severin, Timiş, Arad, Hunedoara şi peste o parte din Alba.”

Conducerea noii Eparhii a fost încredinţată Episcopului Alexandru Dobra (1853 – 1870). Acestuia i-au urmat, pe rând: Ioan Olteanu (1870 – 1873), Victor Mihali de Apşa (1874 – 1894), Demetriu Radu (1897 – 1903), Vasile Hossu (1903 – 1912), Valeriu Traian Frenţiu (1912 – 1922), Alexandru Nicolescu (1922 – 1936), Ioan Bălan (1936 – 1959), Ioan Ploscaru (1959 – 1995). În fine, actualul Episcop şi al zecelea în serie, este PS Alexandru Mesian.