Odată cu luna octombrie se încheie şi Anul Rozariului

30.10.2003, Vatican (Catholica) - În această săptămână, din cauza timpului nefavorabil, Audienţa Generală care trebuia să se desfăşoare în Piaţa Sfântul Petru s-a desfăşurat în două momente, Sfântul Părinte întâlnindu-i mai întâi pe credincioşi şi pelerini în Bazilica din Vatican, continuând apoi cateheza în Aula Paul al VI-lea. În discursul pe care l-a rostit în limba italiană, Suveranul Pontif a vorbit din nou despre Rozariu, amintind că odată cu încheierea lunii octombrie se încheie şi Anul Rozariului, şi subliniind totodată importanţa şi centralitatea acestei rugăciuni mariane „cristologice şi contemplative”.

1. Cu luna Rozariului se încheie Anul Rozariului. Îi sunt profund recunoscător lui Dumnezeu pentru acest timp de har, în care întreaga Comunitate eclezială a putut aprofunda valoarea şi importanţa Rozariului, ca rugăciune cristologică şi contemplativă.

   „A contempla împreună cu Maria chipul lui Cristos” (Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, 3). Aceste cuvinte, care se repetă în Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, au devenit, să spunem aşa, „motto”-ul Anului Rozariului. Ele exprimă în sinteză adevărata semnificaţie a acestei rugăciuni simple şi totodată profunde. În acelaşi timp, pun în evidenţă continuitatea dintre propunerea Rozariului şi drumul indicat Poporului lui Dumnezeu în precedenta mea Scrisoare apostolică, Novo millennio ineunte.

2. Dacă, într-adevăr, la începutul celui de-al treilea mileniu, creştinii sunt chemaţi să se maturizeze în calitatea lor de „contemplatori ai chipului lui Cristos” (Novo millennio ineunte, 16), iar Comunităţile ecleziale să devină „adevărate şcoli de rugăciune” (ibid, 33), Rozariul constituie „calea mariană”, şi de aceea privilegiată, pentru a ajunge la acest dublu obiectiv. Dorind să reflecte tot mai mult „misterul” lui Cristos, Biserica intră la şcoala Mariei pentru a medita „misterele” Evangheliei sale. Aceasta este „calea Mariei” (cf. ibid, 24), calea pe care ea a parcurs exemplarul său pelerinaj de credinţă, ca primă discipolă a Cuvântului întrupat. Este, în acelaşi timp, calea unei autentice devoţiuni mariane centrată total asupra relaţiei existente între Cristos şi Preasfânta sa Mamă (cf. ibid).

3. În timpul acestui An, am dorit să încredinţez Poporului lui Dumnezeu două mari intenţii de rugăciune: pacea şi familia. Secolul al XXI-lea, apărut sub semnul marii reconcilieri jubiliare, a moştenit din nefericire din trecut focare de război şi de violenţă numeroase şi durabile în timp. Tulburătoarele atacuri de la 11 septembrie 2001 şi ceea ce a avut loc apoi în lume au sporit tensiunea la nivel planetar. În faţa acestor situaţii îngrijorătoare, recitarea cununii Rozariului nu este o retragere în sine, ci o alegere conştientă de credinţă: contemplând chipul lui Cristos, pacea şi reconcilierea noastră, dorim să implorăm de la Dumnezeu darul păcii, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. Ei îi cerem forţa necesară pentru a fi ziditori ai păcii, începând cu viaţa cotidiană în familie.

   Familia! Nucleul familiar trebuie să fie, de fapt, primul mediu în care pacea lui Cristos este primită, cultivată şi păzită. În zilele noastre, însă, fără rugăciune devine tot mai greu pentru familie să realizeze această vocaţie a sa. Iată de ce este cu adevărat util să recuperăm frumosul obicei al recitării Rozariul în casă, aşa cum se întâmpla în generaţiile trecute. „Familia care este unită în rugăciune, rămâne unită” (Rosarium Virginis Mariae, 41).

4. Încredinţez aceste intenţii Maicii Domnului, pentru ca ea să ocrotească familiile şi să dobândească pace pentru fiecare om în parte şi pentru întreaga lume. Le doresc tuturor credincioşilor ca împreună cu Fecioara Maria să înainteze cu hotărâre pe drumul sfinţeniei, ţinând privirea aţintită asupra lui Isus şi meditând, cu Rozariul, misterele mântuirii. Acesta va fi rodul cel mai preţios al acestui an dedicat rugăciunii Rozariului.