Persoanele cu depresie trebuie ajutate să-şi recapete voinţa de a trăi
14.11.2003, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, în Aula Paul al VI-lea, Papa Ioan Paul al II-lea i-a primit pe participanţi la cea de a XVIII-a Conferinţă Internaţională despre „Depresie”, organizată de Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii. În discursul său, Suveranul Pontif a afirmat că „răspândirea stării depresive a devenit îngrijorătoare. În ea se arată fragilităţile umane, psihologice şi spirituale, care cel puţin în parte se datorează societăţii”.
„Este important să devenim conştienţi de repercursiunile pe care le au asupra persoanelor mesajele vehiculate de media, care exaltă consumismul, satisfacerea imediată a dorinţelor, fuga după o bunăstare materială tot mai mare. Este necesar să se propună căi noi, pentru ca fiecare să poată clădi propria personalitate cultivând viaţa spirituală, fundament al unei existenţe mature”, a afirmat Sfântul Părinte în discursul său.
dei care se îngrijesc de persoana cu depresie trebuie „să o ajute să-şi recapete respectul faţă de sine, încrederea în propriile capacităţi, interesul faţă de viitor, voinţa de a trăi”. „De aceea – a continuat Suveranul Pontif -, este important să întindem mâna celor bolnavi, să-i facem să simtă tandreţea lui Dumnezeu, să-i integrăm într-o comunitate de credinţă şi de viaţă în care să se poată simţi primiţi, înţeleşi, sprijiniţi, demni, într-un cuvânt, să iubească şi să fie iubiţi”.
În itinerarul spiritual, a continuat Suveranul Pontif, pot fi de mare ajutor lectura şi meditarea psalmilor, recitarea Rozariului, participarea la Euharistie, „izvor de pace interioară”. Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat că în faţa fenomenului depresiei, Biserica şi societatea trebuie să „propună persoanelor, şi mai ales tinerilor, modele şi experienţe care să le ajute să crească pe plan uman, psihologic, moral şi spiritual”.
De fapt, absenţa unor puncte de referinţă nu poate decât să contribuie la a face personalitatea mai fragilă, făcând-o să considere că toate comportamentele se echivalează”. În acest sens, rolul familiei, al şcolii, al mişcărilor de tineret, al asociaţiilor parohiale, este foarte important. „Semnificativ este şi rolul instituţiilor publice pentru a asigura condiţii de viaţă demne, mai ales persoanelor abandonate, bolnave şi bătrâne. La fel de necesare sunt politicile pentru tineret, menite să ofere noilor generaţii motive de speranţă”, a subliniat în încheiere Sfântul Părinte.
