Pastorală de Crăciun 2003 – PS Petru Gherghel
09.12.2003, Iaşi (Catholica) - Scrisoarea pastorală de Crăciun din acest an a PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, se intitulează: „Viaţa – darul Crăciunului”, şi este publicată în numărul pe decembrie al revistei diecezane Lumina creştinului, care apare şi on-line pe situl Diecezei de Iaşi, www.ercis.ro
În prima parte a Pastoralei, intitulată Evanghelia vieţii – vestea cea bună a Crăciunului, Episcopul arată: „Crăciunul înseamnă vestea cea bună a vieţii… În pruncul din Betleem admirăm viaţa consfinţită şi sigilată de însuşi autorul ei, de către Dumnezeu, izvorul şi dătătorul vieţii, care îmbracă chipul unui om, devine o fiinţă vie şi trăieşte printre noi. Niciodată în timpul anului bisericesc nu răsună mai frumos şi mai puternic imnul vieţii decât la Crăciun; niciodată viaţa nu este mai frumoasă şi mai strălucitoare decât admirată şi proclamată în pruncul divin.”
Naşterea Mântuitorului generează bucurie, dar, în acelaşi timp, „dezvăluie şi sensul plin al naşterii oricărui om; bucuria mesianică apare astfel ca fundament şi împlinire a bucuriei pentru orice copil care se naşte”. „Când ne apropiem de pruncul Isus născut din Fecioara Maria şi-l admirăm în frumuseţea şi nevinovăţia lui, suntem invitaţi la o multitudine de reflecţii: ce este omul, ce valoare are viaţa, care este destinul şi demnitatea fiinţei umane, ce lecţie ne dă Crăciunul, ce pericole se pot abate peste omenire atunci când valorile supranaturale sunt uitate sau dispreţuite şi ce obligaţie le revine creştinilor, beneficiarii misterelor celebrate la Crăciun”, ne spune Preasfinţia sa, pentru ca în partea a doua a Pastoralei să propună o reflecţie despre „Demnitatea persoanei umane lângă ieslea din Betleem”.
Aici, PS Petru vorbeşte despre demnitatea specială de care se bucură omul, „învrednicit cu însuşi dreptul de a fi părtaş la viaţa dumnezeiască şi deci de demnitatea de fiu al lui Dumnezeu, o vocaţie supranaturală ce nu o poate avea decât omul. Înălţimea acestei vocaţii dezvăluie măreţia şi preţul vieţii umane, chiar şi în faza ei temporară”. Arătând valoarea adâncă pe care o primeşte viaţa prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, Episcopul continuă: „La Crăciun ar trebui să pornească din toate inimile, atât ale creştinilor, cât şi ale tuturor oamenilor de bunăvoinţă, un strigăt puternic, prin care să fie proclamată viaţa, să fie apărat copilul şi bătrânul, cel nenăscut şi cel ce se află la capătul vieţii, să înceteze orice formă de violenţă asupra vieţii, orice conflict armat, orice război şi orice fel de nedreptate”.
În încheiere, Preasfinţia sa subliniază Rolul sfânt al familiei: „Viaţa pruncului divin a fost încredinţată Mariei şi sfântului Iosif… Orice copil este un dar al lui Dumnezeu încredinţat familiei, care găseşte în cei doi părinţi climatul fericit al iubirii, sanctuarul adevărat al vieţii şi leagănul natural al fericirii. Viaţa pruncului primit şi crescut într-o familie reprezintă pecetea pusă de însuşi Dumnezeu venit pe pământ asupra celulei de bază a societăţii, asupra familiei. Familiile noastre ar trebui să vadă la Crăciun în peştera din Betleem modelul cel mai grăitor al misiunii lor. Dumnezeu are nevoie de familie pentru a aduce pe pământ viaţa şi fericirea.”
