Sfinţire de diaconi la Iaşi
09.12.2003, Iaşi (Catholica) - Duminică, 7 decembrie, la ora 11, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, a avut loc sfinţirea întru diaconat a 19 studenţi teologi. Liturghia a fost prezidată de PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, şi au participat la ea: PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, PS Anton Coşa, Episcop romano-catolic de Chişinău, prelatul Albert Holenstein din Austria, părinţii profesori de la Seminar, numeroşi preoţi şi rude ale candidaţilor.
De pe situl Diecezei de Iaşi aflăm că timp de o săptămână, înainte de consacrare, tinerii au participat la exerciţii spirituale în casa părinţilor verbiţi din Traian, îndrumaţi fiind de părintele Iosif Enăşoaie. În ziua sfinţirii lor ca diaconi, tinerii au intrat în catedrală în procesiune, înconjuraţi fiind de un mare număr de preoţi, şi au ocupat partea din faţă a altarului. Poporul creştin, adunat în număr mare la celebrare, intona în acest timp cântece specifice unui astfel de eveniment, cântarea fiind condusă de studenţii Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi.
În predica sa, PS Petru Gherghel a amintit rolul şi importanţa slujirii diaconale, evidenţiind bucuria care trebuie să îi caracterizeze pe slujitorii altarului. I-a încurajat pe candidaţi şi a scos în relief aspectul marcant din liturgia hirotonirii diaconale, citând un paragraf al rugăciunii de consacrare: „Consacrat şi unit mai strâns de altar prin impunerea mâinilor transmisă chiar de la apostoli, va sluji aproapelui în numele episcopului sau al parohului. În toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să se comporte astfel încât să vedeţi în el pe adevăratul ucenic al aceluia care nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească. Ţie, fiule preaiubit, care vei fi hirotonit ca diacon, Domnul ţi-a dat exemplu, pentru ca aşa cum a făcut el, să faci şi tu”.
La sfârşitul sfintei Liturghii a luat cuvântul prelatul Albert Holenstein, venit special pentru acest eveniment şi pentru consacrarea unei case a surorilor din Congregaţia „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”. Acesta a scos în evidenţă gratuitatea harului pe care Dumnezeu îl acordă prin sfinţirea diaconală, accentuând că ceea ce au devenit aceşti tineri prin impunerea mâinilor episcopului nu este meritul lor sau al familiei, ci rodul intervenţiei Duhului Sfânt în viaţa lor. În final, unul dintre tinerii consacraţi a exprimat în numele tuturor diaconilor un cuvânt de mulţumire: lui Dumnezeu, episcopului, profesorilor, preoţilor parohi, familiei, binefăcătorilor şi celorlalţi studenţi seminarişti, precum şi poporului creştin pentru că le-au fost alături în anii de formare.
