Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte

29.01.2004, Vatican (Catholica) - Astăzi a fost dat publicităţii textul Mesajului Papei Ioan Paul al II-lea pentru Postul Mare 2004, datat la 8 decembrie 2003. ” Tema din acest an – `Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte` (Mt 18,5) – oferă oportunitatea de a reflecta asupra condiţiei copiilor (…).Cuvintele lui Isus constituie un îndemn la a analiza cum sunt trataţi copiii în familiile noastre, în societatea civilă şi în Biserică”, afirmă Suveranul Pontif în primele rânduri ale Mesajului.

„Isus i-a iubit pe copii şi i-a preferat `pentru simplitatea lor şi pentru bucuria lor de a trăi, pentru spontaneitatea lor, şi pentru credinţa lor plină de uimire`. De aceea el a voit ca comunitatea să-şi deschidă braţele şi inima spre ei ca spre El însuşi: `Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte`. Alături de copii Isus îi aşează pe `fraţii mai mici`, adică pe cei săraci, nevoiaşi, înfometaţi şi însetaţi, străini, goi, bolnavi, închişi. A-i primi şi a-i iubi, sau dimpotrivă a-i trata cu indiferenţă şi a-i refuza, înseamnă a-i oferi Lui aceleaşi atitudine, deoarece El se face prezent într-un mod deosebit în ei”, afirmă Sfântul Părinte în continuare.

În anii vieţii sale publice – aminteşte Suveranul Pontif -, Isus „a repetat în mai multe rânduri că numai cei care au ştiut să se facă asemenea pruncilor aveau să intre în Împărăţia Cerurilor (…). `Cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai are în împărăţia cerurilor`. `A se face` mici şi `a primi` pe cei mici: acestea sunt două aspecte ale unei singure învăţături pe care Domnul o reînnoieşte discipolilor săi în acest timp al nostru. Numai cine se face `mic` este în măsură să-i primească cu iubire pe fraţii mai `mici` „.

„Mulţi credincioşi caută să urmeze cu fidelitate aceste învăţături ale Domnului. Aş vrea să amintesc aici pe părinţii care nu ezită să se îngrijească de o familie numeroasă, pe mamele şi taţii care, în loc să arate drept prioritară căutarea succesului profesional şi a carierei, se îngrijesc să le transmită fiilor acele valori umane şi religioase care dau un adevărat sens vieţii. Mă gândesc cu o admiraţie plină de recunoştinţă la aceia care se îngrijesc de formarea copiilor aflaţi în dificultate şi care uşurează suferinţelor copiilor şi ale rudelor lor provocate de conflicte şi de violenţă, de lipsa de hrană şi de apă, de o emigrare forţată şi de atâtea forme de nedreptate existente în lume”, adaugă Papa.

„Pe lângă atâta generozitate – observă Suveranul Pontif – trebuie să notăm însă şi egoismul acelora care nu-i `primesc` pe copii. Există minori care sunt răniţi profund de violenţa adulţilor: abuzuri sexuale, îndrumarea la prostituţie, implicarea în distribuirea şi utilizarea drogurilor; copii obligaţi să lucreze sau înrolaţi să lupte; fiinţe nevinovate marcate pentru totdeauna de dezagregarea familială; micuţi tulburaţi de infamul trafic de organe şi de persoane. Şi ce să spunem de tragedia SIDA cu consecinţe devastatoare în Africa? Se vorbeşte de-acum de milioane de persoane lovite de această nenorocire, şi multe dintre acestea au fost contaminate încă de la naştere. Omenirea nu poate închide ochii în faţa unei drame atât de îngrijorătoare!”.

„Ce rău au făcut aceşti copii pentru a merita atâta suferinţă? Dintr-un punct de vedere uman nu este uşor, ba chiar poate că e imposibil să se răspundă la această întrebare tulburătoare. Numai credinţa ne ajută să pătrundem într-un abis de durere atât de profund”, adaugă Papa Ioan Paul al II-lea. „Iubiţi fraţi şi surori, să începem cu încredere itinerarul Postului Mare însufleţiţi de o mai intensă rugăciune, pocăinţă şi atenţie faţă de cei nevoiaşi. Postul Mare să fie, într-un mod deosebit, o ocazie folositoare pentru a acorda o mai mare grijă copiilor, în propriul ambient familiar şi social: ei sunt viitorul omenirii”, a afirmat Suveranul Pontif în încheierea Mesajului pentru Postul Mare 2004.