Papa despre prezumţia de validitate a căsătoriei
29.01.2004, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, Papa Ioan Paul al II-lea a primit în audienţă pe Decanul, Colegiul prelaţilor judecători şi pe oficialii şi avocaţii din Tribunalul din Rota Romana, precum şi pe membrii Biroului Rotal, cu ocazia inaugurării Anului Judiciar. Suveranul Pontif a dedicat discursul din acest an temei „favor iuris” a căsătoriei şi prezumţiei de validitate în caz de dubiu, declarată de canonul 1060 din Codul latin şi canonul 779 din Codul de canoane al Bisericilor Orientale.
Sfântul Părinte a afirmat că acea „`favor iuris` de care se bucură căsătoria implică prezumţia validităţii sale, până când este dovedit contrariul”. Această prezumţie, a explicat Papa în continuare, „nu poate fi interpretată ca o simplă apărare a aparenţelor sau a `status quo` ca atare, deoarece este prevăzută, în limite normale, şi posibilitatea de a ataca actul”. „Constatarea adevăratelor nulităţi ar trebui să ducă mai degrabă la stabilirea cu o mai mare seriozitate, în momentul nunţii, a calităţilor necesare pentru a se căsători, mai ales a acelora care privesc consensul şi dispoziţiile reale ale mirilor”, a adăugat Suveranul Pontif.
„Parohii şi cei care colaborează cu ei în acest sector, au grava îndatorire de a nu cădea într-o viziune pur birocratică a investigaţiilor prematrimoniale despre care se vorbeşte în canonul 1067”, a subliniat Papa Ioan Paul al II-lea. În plus, Sfântul Părinte a subliniat că „adesea adevărata problemă nu este atât prezumţia verbală, cât viziune complexă a căsătoriei înseşi şi, deci, procesul de a stabili validitatea celebrării ei. Acest proces este de neconceput în mod esenţial în afara orizontului stabilirii adevărului”.
„Tendinţa de a lărgi instrumental nulităţile, uitând orizontul adevărului obiectiv, comportă o distorsionare structurală a întregului proces. (…) Dimensiunea esenţială a dreptăţii căsătoriei, care bazează existenţa sa pe o realitate intrinsec juridică, este înlocuită de optici empirice, cu caracter sociologic, psihologic, etc., precum şi de diverse modalităţi de pozitivism juridic. (…) Nu se poate uita faptul că o considerare cu adevărat juridică a căsătoriei necesită o viziune metafizica a persoanei umane şi a relaţiei conjugale. Fără acest fundament ontologic, instituţia căsătoriei devine o simplă suprastructură extrinsecă, rod al legii şi al condiţionării sociale, care limitează persoana în libera ei realizare”, a continuat Suveranul Pontif.
În încheierea discursului său, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat: „Este însă necesar să se redescopere adevărul, bunătatea şi frumuseţea instituţiei căsătoriei care, fiind o lucrarea a lui Dumnezeu însuşi prin natura umană şi libertatea consimţământului soţilor, rămâne o realitate personală indisolubilă, o legătură de dreptate şi de iubire, legată mereu de planul de mântuire şi ridicată la împlinirea timpurilor la demnitatea de sacrament creştin. Aceasta este realitatea pe care Biserica şi lumea trebuie să o favorizeze! Aceasta este adevărata `favor matrimonii`!”.
