„Apostolorum successores”: noul directoriu pentru Episcopi
09.03.2004, Vatican (Catholica) - Congregaţia pentru Episcopi a publicat „Apostolorum successores”, un directoriu privitor la slujirea pastorală a Episcopilor, ca răspuns la dorinţa exprimată în timpul Sinodului din octombrie 2001 ce a avut ca temă ministerul episcopal, de a se actualiza directoriul „Ecclesiae imago” din 1973. Nota explicativă publicată astăzi de Vatican explică faptul că „titlul vorbeşte despre rădăcina ministerului episcopal şi defineşte figura şi misiunea sa în Biserică”.
Volumul de 300 de pagini, publicat în italiană dar aflat în curs de traducere în limbile mai importante, „ia seamă”, se spune în comunicat, „de documentele Conciliului Vatican II, de Codul Canonic din 1983, de diferitele documente pontificale publicate în ultimii ani, mai ales de exortaţia apostolică `Pastores gregis`.” „Directoriul este pastoral şi practic în esenţa sa, un instrument care doreşte să fie de ajutor Episcopilor în îndeplinirea complexei lor slujiri ecleziale în răspuns la nevoile Bisericii şi societăţii de astăzi, la începutul celui de-al treilea mileniu, marcat de provocări şi de noi probleme, de mari progrese şi de schimbări bruşte şi neaşteptate. Responsabilităţile de pe umerii Episcopilor sunt mari, ca şi cele ale societăţii. Mulţi oameni se întorc spre Episcop pentru viaţa religioasă şi pentru a primi lumină, sprijin şi alinare în dificultăţile lor, punând pe umerii acestora propriile lor probleme şi îngrijorări.”
„Episcopul este un tată care trăieşte pentru copiii săi”, unul care „face tot ceea ce este posibil pentru a forma conştiinţe şi pentru a le face să crească în credinţă.” Comunicatul face apoi un rezumat al celor nouă capitole ale lucrării, urmate de o secţiune dedicată cazurilor de „sede vacante”, adică scaun vacant: cauze, procedurile de urmat, alegerea unui administrator diecezan, alte aspecte. Primele trei capitole subliniază identitatea şi misiunea Episcopului, grija sa pentru Biserica Universală şi colegialitatea episcopală. Capitolul III, în întregime nou dar fidel vechiului directoriu, vorbeşte despre formarea spirituală permanentă a Episcopului, amintindu-i „căile de urmat spre sfinţenie în caritatea pastorală” şi subliniind „virtuţile teologale şi darurile umane care trebuie să sprijine un Episcop în slujirea sa pastorală”.
Capitolul IV „ilustrează câteva principii de bază care trebuie să ghideze guvernarea pastorală exercitată de Episcopi, precum principiile adevărului, colaborării, respectării jurisdicţiilor, al persoanei potrivite la locul potrivit, al dreptăţii şi legalităţii”. Capitolele V şi până la VII tratează tema slujirii episcopale în Bisericile particulare, mergând pe tripla misiune a Episcopului: de a învăţa, a sfinţi şi a guverna. Capitolul VIII vorbeşte despre parohii, oferind îndrumări pentru asistenţa spirituală, pentru planul pastoral diecezan, pentru vizitele pastorale ale Episcopului, analizând şi problemele specifice, precum cele asociate cu cazul oraşelor mari. Tot un capitol complet nou este cel de-al IX-lea, care îi are în centru pe Episcopii emeriţi.
