Sfaturi despre cum să iubeşti un terorist

07.04.2004, Roma (Catholica) - Cum poate cineva să respecte porunca de a-şi iubi duşmanul, mai ales când acesta este un terorist? „Rugându-se pentru convertirea acestuia, pentru mântuirea lui”, afirmă Episcopul Javier Echevarría, capul prelaturii Opus Dei, într-un interviu acordat agenţiei ZENIT. Cel de-al doilea succesor al Sf.. Josemaría Escrivá, vorbeşte în acest interviu la lumina Evangheliei, respectiv a experienţelor unor membri Opus Dei afectaţi de terorism.

– În declaraţia Dvs după atacurile din 11 martie, aţi solicitat rugăciuni pentru terorişti. Este posibil să te rogi pentru cineva care este autorul unor crime atât de brutale?

– Ajunge să privim la Isus Cristos, modelul constant al fiecărui om. La lumina exemplului său, răspunsul este: da. Este posibil să te rogi dacă faci distincţie între crimă şi cel care a comis-o. Rugându-te pentru cei care au ucis cu cruzime nu înseamnă că negi răutatea acţiunilor lor, sau nevoia de a fi judecaţi după legi drepte. Nu există justificare pentru rău; violenţa nu poate fi apărată. Dar această intransigenţă privind răul este compatibilă cu ceva ce stă în inima misiunii Bisericii: iertarea păcătoşilor. Dreptatea nu este în conflict cu îndurarea.

– În Evanghelie, Cristos spune: „Iubeşte-ţi duşmanii”. Ce înseamnă, în practică, a iubi un terorist?

– Isus Cristos ne încurajează să fim milostivi nu doar cu cei pe care îi iubim, ci şi cu duşmanii; nu doar cu cei ce fac răul, ci şi cu cei care ne fac nouă rău, direct sau pe nedrept. Suntem de fapt în faţa unui mister de nepătruns, deşi într-un anume mod poate fi înţeles prin prisma minunatei virtuţi a iubirii. Cum se aplică în cazul unui terorist? Rugându-ne pentru convertirea lui, pentru mântuirea lui.

– Este posibil să iertăm pe cineva care nu vrea să fie iertat? Cum poate fi o astfel de iertare trăită în practică?

– Cred că este necesar să se înceapă cu practicarea spiritului de iertare în viaţa de zi cu zi. Trebuie să învăţăm să iertăm şi să cerem iertare la o „scală” mai mică, în relaţiile de familie, profesionale şi sociale. Aş îndrăzni să parafrazez Evanghelia: cel ce iartă în lucruri mici, va putea să ierte şi în lucruri mari. Această atitudine va da rezultate şi la „scală” mare. Este ceva ce eu am văzut în modul de practicare a conducerii prelaturii de către Sf. Josemaría Escrivá, care nu s-a considerat niciodată inamicul nimănui, nici măcar al celor care îl atacau.

– Probabil că în Spania, în ultimele decenii, unii membri ai prelaturii Opus Dei sau apropiaţi de-ai lor au fost afectaţi de terorism. Care este experienţa Dvs în acest sens?

– Am avut ocazia să trăiesc această experienţă împreună cu unii membri ai prelaturii sau cu diferiţi catolici, nu doar din Spania, ci şi din alte ţări, precum Columbia, ca să dau doar un exemplu. Sunt momente de mare durere şi tristeţe. Şocul este atât de mare încât poate să ducă la pierderea controlului asupra propriilor trăiri emoţionale. Dar, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost martor la cum oameni afectaţi de terorism au putut să depăşească situaţia, chiar în mod eroic. În adâncul lor, ei au refuzat să îşi refacă viaţa pe amărăciune – rod al urii, care este probabil cel mai diabolic efect al terorismului -, ci şi-au continuat viaţa de creştini ca înainte, poate chiar mai bine decât înainte. Sunt convins că victimele terorismului se bucură de haruri speciale de la Dumnezeu, care să le dea tărie. Astfel ajung să fie lumini în întuneric pentru cei de lângă ei.